Julius Axelrod, farmacolog, biochimist și neurochimist american, s-a născut pe 30 mai 1912, la New York, într-o familie de imigranți evrei din Polonia. În 1933, și-a luat licența în biologie la City College din New York. A urmat studii postuniversitare la Universitatea New York și a obținut doctoratul în biochimie, în 1955, la Universitatea din Washington.
În perioada 1933-1935, a fost asistent de laborator la departamentul de bacteriologie al Facultății de Medicină din New York, iar apoi, timp de zece ani, a fost chimist în laboratorul de Igienă industrială. În perioada 1946-1949, a fost cercetător asociat la Goldwater Memorial Hospital. În această perioadă, coordonatorul său, profesorul Brodie, l-a îndrumat să studieze felul în care funcționează analgezicele. În anii 1940, aspirina le cauza utilizatorilor o circulație a sângelui mai dificilă. Axelrod și Brodie au descoperit substanța care cauza acest simptom. Au recomandat ca substanța să fie înlocuită cu paracetamol.
În 1949-1950, a fost chimist asociat la secția de farmacologie chimică la Institutul Național al Inimii din Bethesda. În această perioadă, a studiat efectul cafeinei asupra corpului uman, al adrenalinei și al altor substanțe. În 1950 a fost promovat chimist, iar în 1953 a devenit chimist senior.
În 1954, Julius Axelrod s-a mutat la Institutul Național al Sănătății Minții, în Laboratorul de Știință Clinică. În următorii doi ani, s-a concentrat pe activitatea hormonilor neurotransmițători, cercetare care i-a adus mai târziu Premiul Nobel. De asemenea, a teoretizat cum epinefrina este ținută de țesut într-o stare inactivă și a arătat felul în care este eliberată atunci când corpul are nevoie de ea. Aceste descoperiri au fost cheia pentru a înțelege mai bine cum funcționează sistemul nervos. De asemenea, noua enzimă s-a dovedit utilă în tratarea hipertensiunii și a schizofreniei.
În anul 1970, a împărțit Premiul Nobel pentru Medicină și Fiziologie cu Ulf von Euler și Bernard Katz. Descoperirile celor trei au adus contribuiții uriașe felului în care înțelegem sistemul nervos. A continuat să cerceteze pentru tratamente noi până când s-a pensionat, în 1984. Prin cercetările sale a adus bogate contribuții felului în care înțelegem sistemul nervos și a descoperit tratamente pentru multe boli.
A încetat din viață pe 29 decembrie 2004, la Bethesda, comitatul Montgomery, SUA.
