Nicolás Guillén, poet, jurnalist și activist politic afro-cubanez, s-a născut pe 10 iulie 1902, la Camagüey, Cuba. A studiat Dreptul la Universitatea din Havana, dar nu şi-a terminat studiile, alegând să se concentreze pe jurnalism și poezie.
Şi-a publicat primele poezii, în reviste locale, în anii 1920. În 1930, a publicat "Motive de zvon", care combină ritmurile muzicii Son cubano (gen care îmbină elemente de origine spaniolă și africană) cu poezia.
Datorită vederilor sale politice, a fost exilat și a călătorit mult, inclusiv în Spania, în timpul Războiului Civil, unde a sprijinit cauza republicană. A devenit deschis din punct de vedere politic și a fost nemulțumit de portretizarea pitorească a vieții de zi cu zi a săracilor.
Lirica sa a început să aibă conținut social, principalele teme fiind situația negrilor, Războiul Civil Spaniol și lupta antiimperialistă. A început să condamne opresiunea în volumele de poezie "Sóngoro cosongo" și "Indiile Occidentale". A scris apoi "Cântece pentru soldați și sonuri pentru turiști" și "Sunet plin", care reflectă angajamentul său politic în creștere.
Guillén este probabil cel mai cunoscut reprezentant al "poesía negra" ("poezie neagră"), care a încercat să creeze o sinteză între elementele culturale albe și negre, un "metisaj poetic".
A primit numeroase premii literare și distincții, inclusiv Premiul Național pentru Literatură în Cuba, în 1983.
Nicolás Guillén este adesea considerat poetul național al Cubei. Opera sa, caracterizată de un puternic angajament social și politic, abordând teme precum identitatea națională, rasismul și exploatarea economică, a influențat profund literatura cubaneză și latino-americană, contribuind la o mai bună înțelegere și apreciere a culturii afro-cubaneze. A rămas o figură iconică în cultura și literatura cubaneză, cunoscut pentru abilitatea de a îmbina arta poetică cu activismul social și politic.
S-a stins din viață pe 16 iulie 1989, la Havana.
