George Calboreanu, actor român de teatru și film, s-a născut pe 3 ianuarie 1896, la Turnișor, județul Sibiu. A urmat studiile la Conservatorul de Artă Dramatică din București. După finalizarea studiilor, a devenit o figură proeminentă în teatru, pentru talentul său remarcabil și pentru diversitatea rolurilor interpretate. A debutat pe scenă la Iași, în stagiunea 1917-1918.
A fost angajat ca actor profesionist la Cluj, apoi la Teatrul Bulandra și la Teatrul Național. Una dintre marile reușite ale carierei sale a fost rolul lui Ștefan cel Mare. A avut o uimitoare capacitate de a impresiona în tragedie, fie dramaturgie barocă ("Regele Lear" sau "Iulius Cezar" de Shakespeare), fie dramă romantică ("Hoții" de Schiller, "Lorenzaccio" de Alfred de Musset). Dar în egală măsură a strălucit în comedie ("Căsătoria" de Gogol, "Bădăranii" de Goldoni, "Medicul în dilemă" și "Maior Barbara" de G.B. Shaw).
A fost distins cu Ordinul Muncii clasa I, în 1953, cu Ordinul Meritul Cultural clasa I, în 1967, şi cu titlul de Artist al Poporului, în 1960. S-a stins din viață pe 12 iulie 1986, la București.
