Veaceslav Ivanovici Ivanov, poet și teoretician al simbolismului, filozof și traducător rus, s-a născut pe 28 februarie 1866, la Moscova. A studiat filologia clasică la Universitatea din Moscova, iar ulterior la Universitatea din Berlin, având un interes deosebit pentru filologie, istorie și filozofie. A debutat în literatură cu o colecție de poezii intitulată "Stele căzătoare", publicată în 1903.
A continuat să publice numeroase lucrări importante în domeniul poeziei, criticii literare și teoriei literare: "Transparență", "Eros", "Brazde și hotare", "Prometeu", "Corespondență dintr-un ungher în celălalt", "De profundis amavi", "Sonete romane". În anul 1924, a emigrat la Roma, unde a primit catedra de filologie paleoslavă la Colegiul Russicum.
Prin scrierile sale a contribuit la valorificarea culturii greco-latine și la sincronizarea literaturii ruse cu cea europeană. A făcut și traduceri din operele antichității clasice. S-a stins din viață pe 16 iulie 1949, la Roma.
