Fizicianul britanic Ernest Rutherford s-a născut pe 30 august 1871, la Brighwater, Noua Zeelandă.
Paradoxal, s-a remarcat, la începutul şcolii, în disciplinele umaniste, după care a studiat Fizica la Canterbury College din Christchurch. În 1895, a participat la un concurs pentru obţinerea unei burse de studii la Universitatea Cambridge. S-a clasat al doilea, însă cel care a ocupat primul loc nu a mai putut pleca, ivindu-i-se, astfel, o şansă, de care a profitat.
A lucrat sub îndrumarea lui J.J. Thomson, fizicianul care a descoperit electronul, în laboratorul Cavendish al Universităţii Cambridge. A stabilit în scurt timp un record mondial de distanță la care se pot detecta undele electromagnetice. Studiind radioactivitatea, a introdus în fizică termenii de radiație alfa și radiație beta, pentru a descrie cele două tipuri distincte de radiații emise de thoriu și uraniu.
În 1898 s-a mutat la Montreal, în Canada, obţinând o catedră la Universitatea McGill, unde a colaborat cu F. Soddy, viitor laureat al Premiului Nobel pentru Chimie, pentru descoperirea legii deplasării radioactive.
În 1907, Rutherford a fost chemat în Anglia, unde a primit postul de profesor de fizică la Universitatea din Manchester. A lucrat aici până în 1919, când a preluat de la Thomson conducerea laboratorului Cavendish, devenind, totodată, profesor de fizică experimentală la Universitatea Cambridge.
Experienţele pe care le-a realizat au continuat cu un succes şi mai mare. Pentru cercetările sale privind dezintegrarea elementelor şi chimia substanţelor radioactive, a fost recompensat cu Premiul Nobel pentru Chimie în 1908. El a efectuat prima reacție nucleară indusă artificial, în 1917, în experimente în care nucleele de azot au fost bombardate cu particule alfa. Drept urmare, a descoperit emisia unei particule subatomice, pe care, în 1919, a numit-o "atom de hidrogen", dar, în 1920, a denumit-o proton.
Sub îndrumarea sa, la laboratorul Cavendish au fost formaţi o seamă de oameni de ştiinţă, mulţi dintre ei ajungând laureaţi ai Premiului Nobel.
Rutherford a fost numit în 1925 preşedintele Societăţii Regale, iar în 1932 a primit titlul de Lord. A efectuat cercetări asupra structurii atomului prin difracția particulelor alfa pe foițe de aur, demonstrând experimental că atomul nu este indivizibil, și a formulat, în 1911, ideea modelului planetar al atomului. A publicat tratate asupra radioactivității.
Considerat fondator al fizicii nucleare, Rutherford a încetat din viață pe 19 octombrie 1937, la Cambridge.
