Juristul Robert Schuman s-a născut pe 29 iunie 1886, la Luxemburg. A absolvit Facultatea de Drept la universităţile din Berlin, Munchen, Bonn şi Strasbourg. După Primul Război Mondial, şi-a început cariera în sistemul serviciilor publice, ca membru al Parlamentului francez. A devenit cetăţean francez în 1919, când regiunile Alsacia şi Lorena au fost restituite Franţei.
La începutul celui de-Al Doilea Război Mondial, a făcut parte, ca subsecretar de stat pe probleme de refugiaţi, din guvernele Reynaud şi Petain. Pus în domiciliu supravegheat în 1942, a reuşit să evadeze şi a intrat în mişcarea de rezistenţă franceză. După Război a revenit în Lorena, unde a fost ales deputat şi a devenit ministru de Finanţe, în 1946, iar între1947-1948 a fost prim-ministru.
În perioada 1948-1952, a fost ministru de Externe, iar în calitate de ministru de Finanţe şi de Externe a fost negociator-cheie la Statutul Consiliului Europei, Tratatul Atlanticului de Nord, Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale. Este considerat unul din părinții fondatori ai Uniunii Europene.
A încetat din viață pe 4 septembrie 1963, la Scy-Chazelles.
