Inginerul Ştefan Nădăşan s-a născut pe 19 august 1901, la Timişoara.
După absolvirea Şcolii Politehnice din Timişoara, a lucrat la Atelierele principale CFR din Timişoara, până în 1948. În 1939 a susţinut prima teză de doctorat la Politehnica din Timişoara, cu titlul "Rezistenţa dinamică a fontei", devenind doctor inginer.
A fost decan al Facultăţii de Electrotehnică (1949) şi şef al Catedrei de Rezistenţa Materialelor (1953).
A publicat lucrări de specialitate, pentru uzul studenţilor: "Rezistenţa materialelor" şi "Probleme de rezistenţa materialelor". În 1949 a înfiinţat primul Institut de Proiectare în Construcţia de Maşini, ulterior IPROM, pe care l-a condus până în 1954.
A fost director al Bazei de Cercetări Ştiinţifice, al Centrului de Cercetări Tehnice, a iniţiat constituirea Comisiei de Sudură a Academiei Române, al cărei preşedinte a fost, vicepreşedinte al Consiliului Naţional al Inginerilor şi Tehnicienilor şi redactor responsabil al periodicelor "Studii şi Cercetări de Metalurgie".
A fost membru de onoare al Academiei de Ştiinţe din Budapesta (1965), şi a primit titlul de Profesor Universitar Emerit.
A încetat din viaţă pe 23 septembrie 1967, la Timişoara.
