ORICUM și ORICÂND (despre Ilie Enache, paznic la porţile Raiului)

ORICUM și ORICÂND (despre Ilie Enache, paznic la porţile Raiului)
Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

Din colecția "Cele mai triste poezii rămase tablou"

Ai zis că plouă... şi-a-nceput să ningă,

ai zis că ninge, dar s-a pus pe ploaie,

oricum… (ai zis?!)... e vorba despre apă,

oricum, la fel lumina se îndoaie:

şi când loveşte oameni de zăpadă,

şi când s-abate-ntr-o fântână plină,

şi când se-mplântă-n aisberguri chioare

şi-orice titanic scârţâie, se-nclină!

oricum şi-oricând pe toate le scufundă

indiferentă, zdravănă, fecundă!

Nu, nu, nu, nu... nu sta, nu-ţi face grijă,

lucrarea ta nu-ndeamnă la iertare,

orice greşeală poate să se spele

în re/vărsarea ta fulgerătoare,

orice păcat al gândului şi-al faptei,

se poate şterge, poate să se scalde

în ploaie, după sfânta-ţi fulgerare,

măcar un strop... un strop divin încalte!

Nu, nu... nu sta... că starea înspăimântă -

scrie pe cer, acum, lumina frântă! 

NEC PLUS ULTRA, Colecție

Citit 2920 ori Ultima modificare Luni, 21 Octombrie 2024 14:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.