Scriitorul Ion Brad s-a născut pe 8 noiembrie 1929, în satul Pănade, județul Alba. A urmat școala primară în localitatea natală și Liceul de băieți "Sfântul Vasile cel Mare" din Blaj, apoi Facultatea de Filologie a Universității din Cluj-Napoca.
În 1947 a debutat cu versuri în revista "Gând tineresc" a elevilor din Alba Iulia, iar în 1948 a fost ales președinte al Societății de lectură "Timotei Cipariu".
În perioada 1950-1954 a fost redactor al revistei "Almanahul Literar" (devenită ulterior "Steaua"), condusă de Miron Radu Paraschivescu și Geo Dumitrescu. A publicat poezii și în revistele din București "Viață Românească" și "Flacăra". Între 1953 şi 1955, a fost secretar al Filialei din Cluj-Napoca a Uniunii Scriitorilor din România. A fost preocupat de reintegrarea în circuitul literar activ a scriitorilor Lucian Blaga și Ion Agârbiceanu.
În perioada 1956-1958 s-a transferat la București, activând ca redactor șef al revistei "Cravată roșie".
A fost exclus din partid și din UTM în 1958, sub acuzațiile de "misticism", "naționalism" și introducerea ilegală în țară a Raportului secret al lui Hrușciov de la Congresul al XX-lea al PCUS.
Între 1958 şi 1960 a activat ca redactor al revistei literare "Luceafărul", iar între 1960 şi 1962 a fost redactor cultural la ziarul "Scânteia Tineretului".
A fost secretarul Uniunii Scriitorilor din România. A colaborat cu cei mai importanți scriitori ai timpului: Tudor Arghezi, George Călinescu, Alexandru Philippide, Zaharia Stancu, Eugen Jebeleanu, Marin Preda, Eugen Barbu, Titus Popovici, precum și cu noua generație de poeți, prozatori și critici literari: Nichita Stănescu, Cezar Baltag, Ioan Alexandru, Nicolae Breban, Eugen Simion, Nicolae Manolescu.
În 1965, a fost deputat în Marea Adunare Națională și membru supleant al Comitetului Central al PCR, apoi redactor-șef adjunct al revistei "Gazeta literară", condusă de poetul Tiberiu Utan, fiind coleg de redacție cu reputatul critic Ov. S. Crohmălniceanu.
Până în 1968, a fost adjunct al șefului Secției de Cultură și Artă a CC al PCR, responsabil cu coordonarea teatrelor, cinematografiei, muzicii şi artelor plastice, iar în 1968-1973 a devenit vicepreședinte al Comitetului de Stat pentru Cultură și Artă.
În 1972, a fost supus unor critici severe pentru avizarea favorabilă a filmului "Reconstituirea" și a spectacolului "Revizorul", în regia lui Lucian Pintilie, iar în 1973-1982 a fost numit ambasador al României la Atena.
A încetat din viață pe 6 februarie 2019, la București.
