Alexandru Orăscu, unul dintre creatorii şcolii româneşti de arhitectură, s-a născut pe 30 iulie 1817, la Bucureşti. A absolvit Colegiul ”Sf Sava” din Bucureşti. Între 1837-1841 a fost ajutor al arhitectului capitalei, apoi a plecat cu o bursă de studii în Germania, la Berlin şi Munchen, obţinând diploma de arhitect în 1847.
Reîntors în ţară, a participat la Revoluţia de la 1848, după a cărei înăbuşire a trăit un timp în exil, până la urcarea pe tronul Ţării Româneşti a lui Barbu Ştirbei, care l-a numit arhitect al Craiovei, în 1849.
În 1851 a devenit profesor de geometrie descriptivă la Colegiul ”Sf. Sava”, iar în 1855, profesor de arhitectură şi construcţia şoselelor la Şcoala de Ofiţeri din Bucureşti.
Din 1867 a predat arhitectura la Şcoala de Poduri şi Şosele, Mine şi Arhitectură, precursoarea Politehnicii de azi, iar între 1885-1892 a fost rectorul Universităţii din Bucureşti. A fost senator şi ministru al Instrucţiunii Publice. A proiectat Palatul Universităţii şi Grand Hotel du Boulevard din Bucureşti, dar şi Catedrala Mitropolitană din Iaşi şi Hotelul Carol I din Constanţa.
A încetat din viață pe 16 decembrie 1894, la Bucureşti.
