Gabriel Ţepelea, istoric literar, scriitor şi om politic, s-a născut pe 6 februarie 1916, în comuna Borod, judeţul Bihor.
A urmat studii liceale la Oradea, apoi Facultatea de Litere şi Filosofie, Secţia Filologie romanică, la Cluj. Şi-a continuat specializarea în limbă franceză şi filologie romanică în Franţa, iar în 1947 a devenit doctor ''magna cum laude'' în filologie al Universităţii din Bucureşti.
Între 1947-1949, a fost asistent universitar la Cluj şi profesor secundar la Bucureşti. După anii de detenţie politică, a lucrat, o perioadă, ca muncitor necalificat (1955-1957), o vreme a fost bibliotecar şcolar şi profesor secundar (1957-1960), apoi a fost din nou scos din învăţământ. Reintegrat în 1962, a fost lector, apoi conferenţiar la Facultatea de Filologie din Timişoara, apoi, din 1964, la Facultatea de Filologie a Institutului Pedagogic din Piteşti, unde a promovat până la gradul de profesor universitar şi ulterior a fost şi decan (1971-1974). A fost şi profesor universitar consultant al Universităţii din Bucureşti, iar între 1965-1969 a fost preşedinte al Filialei Bucureşti a Societăţii de Ştiinţe Istorice şi Filologice. În calitate de cadru didactic a realizat patru cursuri universitare publicate în limba română şi trei cursuri în limba franceză.
În perioada interbelică, a desfăşurat şi o intensă activitate politică, în calitate de membru al Partidului Naţional Ţărănesc (din 1933), motiv pentru care în perioada de început a dictaturii comuniste a fost arestat, anchetat şi condamnat la şase ani de închisoare şi confiscarea averii, fiind deţinut la Jilava, Aiud, Oradea şi la Canalul Dunăre-Marea Neagră. După 1989, a devenit unul dintre liderii PNŢCD, fiind vicepreşedinte, apoi prim-vicepreşedinte al partidului.
A fost, de asemenea, veteran al celui de-Al Doilea Război Mondial, la care a participat pe ambele fronturi.
A fost autor a numeroase volume, dintre care amintim: ''Instantanee'', ''Plugari condeieri din Banat'', ''Drum spre ţară'', ''Nuvele'', ''Ţara Bihariei'', "Problema omului în societatea românească", "Argeşul în lumina toponimiei", "Opţiuni şi retrospective", "Anii nimănui”, "Iuliu Maniu în faţa istoriei", "Ion Mihalache în faţa istoriei", "Corneliu Coposu în faţa istoriei”, ''Cântece de galeră'', ''Însemnări de taină'', ''Călătorii interioare. Memorii'', "Libertate sub semnul răspunderii". A fost membru al Asociaţiei Scriitorilor Români din Ardeal, al Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici, al Uniunii Scriitorilor din România.
A încetat din viață pe 12 aprilie 2012, la București.
