Este dificil, aproape incorect, să încerci să analizezi în câteva rânduri motivele pentru care interesul sexual se pierde undeva pe parcursul relaţiei.Din multele elemente ce pot provoca „pierderi” în pat aduc în discuţie realitatea şi imaginaţia.
După ce furtuna chimică a începuturilor relaţiilor se calmează, imaginaţia încearcă să se concretizeze în realitate fără a mai plăti tribut acceptării necondiţionate. Raţionamentul începe negocierea cu emoţionalul şi avantajele sunt cântărite atent pentru a plăti un preţ cât mai „corect”. Partenerii încep să îşi reorganizeze personalitatea şi să îşi activeze nevoile individuale, nevoi pe care o perioadă le au ignorat. Se iniţiază o negociere permanentă a lui „Eu” în relaţia cu „Noi”. Preocupările, estompate până atunci, în legătură cu stima de sine, cu recunoaşterea şi acceptarea de către cei din jur, a satisfacerii nevoii de afecţiune revin la ritmul de confirmare continuă şi trebuie să vină din cât mai multe părţi. Observăm şi asimilăm faptul că şi partenerul sau partenera are limite, defecte, nevoi, intimitate, relaţii sociale şi personalitate. Descoperim că „Noi” dezvoltă relaţii sociale şi cu „Ei” şi asta înseamnă o reorganizare a resurselor de care beneficia doar cuplul.
Frumos de imperfecţi
Aşteptăm în continuare aceeaşi intensitate în confirmare, atenţie şi afecţiune în cadrul relaţiei, însă apare un ritm uşor descrescător şi uităm că uneori este nevoie să le cerem pe toate acestea într-un mod direct, dacă simţim că suntem privaţi de aceste trăiri, încetând să fim subtili sau aşteptând doar ca partenerul sau partenera să iniţieze momentele plăcute. Suntem oameni. Frumos de imperfecţi. Dacă nu suntem atenţi sau plini de afecţiune, dispuşi sau înţelegători întotdeauna, nu înseamnă că nu iubim.
Cad miturile
În decursul timpului, miturile cad încet şi sigur. Plăcerea este punctată de monotonie şi cotidian, ceea ce în societatea românească înseamnă în primul rând stres şi încordare. Grijile îşi fac apariţia. Un copil, o nemulţumire măruntă, faptul că e mai puţin plăcut/ă, că nu se ridică la nivelul aşteptărilor celor din jur şi aşa se duce cu gândul la faptul că nu este ceea ce partenerul sau partenera îşi doreşte, că a depăşit greutatea „regulamentară”, că vârsta îşi spune cuvântul sunt elemente ce pot interveni negativ şi fără baze reale în relaţia intimă.
Psiholog-psihoterapeut Răzvan Marian Stoian
