Fizicianul Șerban Ţiţeica s-a născut pe 27 martie 1908, la București.
După absolvirea Liceului „Mihai Viteazul” din București şi apoi a cursurilor universitare, obţinând licenţa în ştiinţe fizico-chimice şi ştiinţe matematice, a plecat la Leipzig, pentru a aprofunda fizica cuantică. Aici l-a cunoscut pe profesorul Werner Heisenberg, coordonatorul tezei sale de doctorat, „Asupra comportării rezistenţei electrice a materialelor în câmpuri magnetice”.
Revenit în țară, a predat din 1935 până în 1948 la Facultatea de Ştiinţe, la Şcoala Politehnică din Bucureşti şi la Universitatea din Iaşi, iar în 1948 a devenit profesor şi şef al Catedrei de Fizică teoretică de la Universitate.
A ocupat funcții importante, fiind șeful Secției de Fizică teoretică de la Institutul de Fizică al Academiei, director adjunct științific al Institutului de Fizică Atomică din București/Măgurele, membru, ca reprezentant permanent al României, în consiliul științific al Institutului Unificat de Cercetări Nucleare din Dubna și vicedirector al aceluiași institut. A fost redactor șef adjunct, apoi redactor șef al revistelor de specialitate ale Academiei Române, ”Studii și Cercetări de Fizică” și ”Revue Roumaine de Physique”.
A adus contribuții originale în domenii variate ale fizicii teoretice: rezistența metalelor în câmp magnetic, absorbția razelor corpusculare grele în materie, teoria pozitronului și polarizarea vidului, termodinamică și mecanică statistică, dezintegrarea pionilor în miuoni și neutrini, reprezentările algebrelor Lie ale grupurilor unitare și ortogonale.
A fost un neîntrecut profesor, care își cucerea auditoriul prin vastitatea cunoștințelor sale, dar și prin claritatea și eleganța expunerilor. Timp de patru decenii, a ținut succesiv cursuri de analiză matematică, structura materiei, mecanică analitică, termodinamică și fizică statistică, electrodinamică, teorie cuantică veche, mecanică cuantică. A inițiat cursuri speciale de fizică teoretică: mecanică cuantică avansată, teoria nucleului atomic, elemente de teoria grupurilor și algebrelor Lie. A fost profesorul preferat al multor generații de studenți, îndrumătorul unor excelente teze de doctorat, mentorul admirat al unor fizicieni de valoare, fondatorul unei active și prestigioase școli românești de fizică teoretică.
A fost membru al Academiei Române și vicepreședinte al acesteia. A fost, de asemenea, membru al Academiei de Științe a URSS și membru al Academiei Saxone de Științe din Leipzig.
A încetat din viață pe 28 mai 1985, la București.
