Tadeusz Nowak, poet, prozator și traducător polonez, s-a născut pe 11 noiembrie 1930, la Sikorzyce. A urmat Școala Gimnazială ”I. Kazimierz Brodziński”, apoi Facultatea de Filologie la Universitatea Jagelona.
În 1948, a publicat primul său poem în săptămânalul „Wici”. Primul său volum de poezie, ”Învăț să vorbesc”, a apărut în 1953, urmat de ”Profeții pleacă deja” în 1956. În 1953, a semnat rezoluția ZLP cu privire la procesul de la Cracovia și, din 1954, a devenit membru al Partidului Muncitoresc Unit Polonez. A devenit membru al Uniunii Scriitorilor Polonezi (ZLP) în 1956. În anii 1950 și 1960, a fost asociat cu grupul de poezie Muszyna.
Pe lângă poezie, Nowak a scris și proză, printre lucrările sale remarcabile numărându-se colecțiile de povestiri ”W Puchu Alleluja” și romanele ”O nuntă atât de mare”, ”Și dacă ești rege și dacă vei fi călău”, ”Diavolii”, ”Cei doisprezece”, ”Profetul” și ”Wnieboglosy”. A câștigat de două ori Premiul Stanisław Piętak: în 1965 pentru volumul de poezie ”Un grăunte de iarbă” și în 1969 pentru romanul ”Și dacă ești rege și dacă vei fi călău”.
A fost distins cu Crucea de Cavaler a Ordinului Polonia Restituta.
A încetat din viață pe 11 august, la Skierniewice.
(diferite surse)
