Coriolan Tămâian, preot și profesor, s-a născut pe 16 decembrie 1904, la Fărcașa, județul Maramureș.
A urmat școala primară la Sâmbăta, Bihor, Liceul „Samuil Vulcan” din Beiuș, apoi Colegiul ”Pio Romeno” și Pontificia Università Urbaniana din Roma.
Canonicul Coriolan Tămâian, rector al Academiei Greco-Catolice din Oradea, a desfăşurat o amplă rezistenţă împotriva politicii de desfiinţare a Bisericii Unite şi a obligaţiei trecerii enoriaşilor greco-catolici, în frunte cu liderii lor spirituali, la ortodoxism.
A fost închis în Penitenciarul Oradea pe 19 august 1947, fiind eliberat pe 25 august 1947. În 1948, a fost rearestat, fiind torturat bestial: i-au fost băgate mâinile în foc și a fost bătut fără milă. Pe 29 octombrie 1948 a fost din nou reţinut, împreună cu episcopul greco-catolic Valeriu Traian Frenţiu. La început a fost dus, împreună cu 25 de deţinuţi preoţi şi călugări greco-catolici, la Mănăstirea Neamţ, de unde a fost trimis la Căldăruşani, fiind ţinut acolo din 27 februarie 1949 până la 25 mai 1950, când a fost transferat la Sighet. În aprilie 1955, când închisoarea din Sighet a fost desfiinţată, Coriolan Tămâian a fost mutat la Jilava, unde a stat cinci săptămâni, apoi a ajuns din nou la Penitenciarul Oradea, unde a rămas până în octombrie 1955, într-o completă izolare.
A fost rearestat pe 4 septembrie 1958, fiind „chinuit sistematic în 101 anchete de câte patru ore fiecare” şi dus la Penitenciarul Oradea pe 25 iunie 1959, primind o condamnare de 25 de ani de teminţă grea. Pe 20 noiembrie 1959, a fost transferat la Gherla. În vara lui 1964 a fost eliberat, fiind Ordinar al Diecezei Române Unite din Oradea până la moarte.
A încetat din viață pe 20 mai 1990, la Oradea.
