Vanitoşi şi ruşinaţi de rădăcinile noastre, suntem predispuşi la a judeca şi a eticheta manifestările proprii sau a altora, şi refuzam de cele mai multe ori să înţelegem că suntem la fel, oricât de spirituali ori inteligenţi am fi, chiar dacă ne naştem şi murim genii, oameni buni sau oameni răi. Tocmai de aceea încep astăzi un serial despre rolul aspectului fizic în viaţa societăţii umane şi implicaţiile psihologice ale aspectului fizic în viaţa individului.
Pericole
Suntem construiţi din acelaşi material care uneori are forme diferite de manifestare, însă scopul este întotdeauna acelaşi: să fim atrăgători şi să fim acceptaţi pentru a ne dezvolta personal şi pentru a putea face parte, la un moment dat, din generaţia ce dăruieşte dreptul la viaţă noii generaţii. Imaginea de sine şi modul în care ne raportăm la cei din jur, credinţa că doar aspectul fizic este important ne provoacă uneori disconfort. În dorinţa de a ne adapta cerinţelor de moment suntem dispuşi sa recurgem la mijloace ce ne pot răni din toate punctele de vedere fără a obţine niciun rezultat, cum ar fi tulburarea alimentară. În alte cazuri pot să apară alt gen de tulburări: depresia, anxietatea, stima scăzuta de sine.
Dacă vom căuta o formulă magică sau ştiinţifică, o formulă care să ne aducă rezultate pozitive şi care să ne facă să ne simţim mai bine noi cu interiorul nostru, noi cu corpul nostru şi noi cu cei din jur, primul pas este să privim dincolo de imaginea pe care o vindem celor din jur şi la fel de inconştient o cumpărăm, să conştientizăm că, oricât de diferiţi am fi, suntem copiii vieţii, toţi, fără nicio discriminare şi limitele noi ni le stabilim.
Psiholog-psihoterapeut Răzvan Marian Stoian
