Când vii dintr-un oraş dunărean cum e Galaţiul, nu te lasă inima să nu-ţi admiri fluviul şi de pe ţărm străin. Mărturisesc că de cum am ajuns în Viena mi-am dorit să văd Dunărea. Nu neapărat ca să verific dacă e la fel de albastră ca în valsul lui Strauss, ci pentru a avea un termen de comparaţie pentru faimoasa noastră Faleză.
Fără să vreau, am ales unul dintre cele mai circulate trasee, pe care vi-l recomand călduros: din Stephanplatze am luat metroul U1 la şi am coborât la Donauinsel (Insula Dunării), adică taman pe podul de pe Neue Donau.
Incredibil, dar adevărat!
„Deci aşa arată un pod peste Dunăre”, am filosofat cu ochii cât cepele şi gura uşor căscată de uimire, când am zărit Dunărea pe fereastra staţiei de metrou. Mărturisesc că în afară de podul Prieteniei dintre România şi Bulgaria nu am mai avut ocazia să văd în toată splendoarea un pod peste Dunăre.
Harta din mână mi-a creat o nouă dilemă: la staţia Donauinsel scria că e Neue Donau şi nu Donau, fapt pe care mi l-a confirmat un vienez. Că austriecii, mai şmecheri, au împărţit Dunărea după bunul plac în Alte Donau – Dunărea veche, Donaukanal, Donau şi Neue Donau.
Pe scurt, mă aflam pe Reichsbrücke (în traducere ar fi Podul Imperial) unul dintre cele mai faimoase poduri din Viena, utilizat de peste 50.000 de vehicule zilnic. Podul uriaş cuprinde: şase benzi de trafic, U-Bahn adică metrou, pasarele pentru plimbăreţii per pedes şi piste pentru biciclete. F
iind supraetajat, nimeni nu încurcă pe nimeni şi cu toţii ne putem delecta cu priveliştea superbă: fluviul strălucind rece sub soarele de iarnă, superbele imobile de pe ţărmuri, vasele care trec alene pe sub pod şi coloratele ambarcaţiuni de croazieră care îşi aşteaptă turiştii.
Ar fi păcat să nu socializezi cu porumbeii care fac de gardă la pod. Oare o s-avem şi noi aşa ceva vreodată la Galaţi în locul bacului?
Puţină istorie
Prin anii 1872-1876 a fost construit primul pod în această zonă. Lui i-a luat locul în anii ’30, un pod suspendat. Reichsbrücke a scăpat nevătămat în al doilea război mondial, graţie trupelor sovietice care s-au grăbit să-l boteze Brücke der Roten Armee (Podul Armatei Roşii).
Mai trebuie să ştiţi că podul a „jucat” pe post de locaţie în filmul The Third Man. Din platou, podul a devenit scena unei tragedii. Pe 1 august 1976, cu puţin timp înainte de ora cinci dimineaţa, uriaşa construcţie s-a prăbuşit, ucigând un om. Cel de-al treilea pod, pe acelaşi amplasament a fost deschis oficial în 1980.
Construcţia cu adevărat impresionantă merită să fie admirată de pe ambele maluri. Mai ales că pe malul Dunării originale vei fi fascinat de o clădire ca un castel, de o frumuseţe incredibilă. Este Biserica „Franz von Assi”, construită în Mexikiplatz, cu ocazia celei de-a 50-a aniversări a împăratului Fran-Josef I. Îndrăzniţi şi-i treceţi pragul.
Ştiaţi că...
Sperăm să nu vă simţiţi jigniţi dacă vă vom reaminti câteva cunoştinţe de cultură generală despre Dunăre. Repetitio est mater studiorum!
* Dunărea, aşa cum am învăţat la geografie, este al doilea ca lungime între fluviile Europei, după Volga, şi singurul care curge de la vest la est.
Dunărea îşi are izvorul în Munţii Pădurea Neagră din Germania, sub forma a două râuri numite Brigach şi Breg ce izvorăsc de sub vârful Kandel. Dunărea curge către sud-est pe o distanţă de aproximativ 2.860 de kilometri până la vărsarea în Marea Neagră.
* Dunărea trece prin zece ţări Germania, Austria, Croaţia, Slovacia, Serbia, Ungaria, Bulgaria, România şi Republica Moldova şi primeşte afluenţi din şapte ţări. Fluviul scaldă în apele sale patru capitale importante: Viena, Bratislava, Budapesta şi Belgrad. Dunărea transportă anual circa 60 de milioane de tone de aluviuni şi 200 miliarde metri cubi de apă.
* Dacă ajungeţi în Viena, nu rataţi Turnul Dunării, al 62-lea turn ca înălţime din lume – 252 de metri. A fost construit în anul 1964. Pentru a urca în el aveţi la dispoziţie două lifturi sau (pentru sportivi) 776 de trepte.
