Maria, o minune de copil

Maria, o minune de copil
Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

Zilnic, în spitalele şi cabinetele ginecologice din Galaţi, zeci de femei renunţă la fărâma nouă de viaţă care se dezvoltă în trupul lor. Motivele pentru care fac avort sunt mai mult sau mai puţin justificate.

Gabriela ar fi avut toate motivele medicale să renunţe la copilul care risca să pună în pericol viaţa ei şi a familiei, şi totuşi n-a făcut-o.

Maria este azi un copil sănătos, frumos şi vioi. Gabriela a acceptat să ne spună povestea ei, în speranţa că le va ajuta pe femeile diagnosticate cu cel puţin una dintre problemele pe care le-a avut: sarcină toxică.

În comă după prima naştere

Medicii erau sceptici că Gabriela va avea copii, pentru că era abonată la sarcini toxice. Acum 16 ani a decis să-l aducă pe lume pe Mihai.

“În timpul sarcinii, am stat numai în spital, nu am mâncat absolut nimic, nu am băut, eram ca o legumă. Mă lua soţul acasă ca să-mi facă baie şi mă aducea la spital. Toţi credeau că nu vom trăi nici eu, nici copilul.

Înaintea mea, chiar murise o femeie. La naştere, tot ce au spus medicii că s-ar putea întâmpla s-a adeverit şi au spus că doar o minune mai poate să mă salveze. Am intrat în comă după naştere. A fost ca o moarte clinică, dar am scăpat”, povesteşte Gabriela. Mihai este azi un băiat minunat.

“Pregătisem familia pentru orice era mai rău”

După 16 ani, Gabriela a rămas din nou însărcinată. Cum de-a avut curaj să mai treacă prin ce-a trecut? Pe de o parte, o mustra conştiinţa că Mihai nu are o soră sau un frate, mai ales că adoră copiii. De cealaltă parte, era sigură că medicina a evoluat.

În luna a doua de sarcină, a aflat din presă despre o reuşită medicală: un caz asemănător cu al ei, o femeie cu sarcină toxică a adus pe lume un copil, deşi medicii nu îi dădeau şanse. Gabriela avea toate motivele medicale din lume să nu ducă sarcina la capăt: 39 de ani, sarcină toxică, un fibrom în cavitatea uterină şi alte două în afara uterului, probleme la coloana vertebrală, unde suferise o operaţie care putea s-o lase paralizată, tensiune foarte mică şi risc de hemoragie.

“Pregătisem familia pentru ce putea fi mai rău. Băiatul a plâns mult până a acceptat ideea că s-ar putea să nu mai fiu. Aveam anemie, o permanentă stare de rău, nu mâncam, nu dormeam, o ţineam din internări în internări. Am ales să nasc la Maternitatea “Buna Vestire”, unde am fost cel mai bine tratată. Au avut grijă de mine dr. Docan şi dr. Botezatu şi întreaga echipă a spitalului.”

O noapte de pomină

În noaptea în care a ajuns la Maternitate ca să nască Gabriela a preferat să rămână în anonimat, ca să nu împovăreze pe nimeni cu moartea ei. În timpul travaliului, nimeni n-a dormit.

“Colegii, familia îmi spuneau că se roagă pentru ea. Mihai îmi trimitea mesaje să-l iert pentru tot ce credea că m-ar fi putut supăra. Parcă îşi lua adio. Soţul plângea încontinuu.

Dr. Botezatu venise noaptea pentru o cezariană şi n-a mai plecat acasă. Dr. Docan a dat mobilizarea generală. Era hotărâtă să facă orice ca să fie bine.

Nu s-a întâmplat nimic din ce ne aşteptasem. Am născut normal. Medicii sunt profesionişti, au fost curajoşi şi asta m-a impresionat.

La prima sarcină, medicul care m-a tratat plecase pentru că i-a murit tatăl, ceilalţi au refuzat să se bage. Un medic stagiar a venit chemat de moaşa speriată de hemoragie: veniţi că are hemoragie puternică şi nu cred că o putem salva”, povesteşte Gabriela.

“Dumnezeu a îngăduit”

“La două ore după naştere, alergam pe holuri să le spun celor dragi că sunt fericită. Nu-mi venea să cred că trăiesc, îmi venea să sar coarda!

M-aş fi considerat laşă dacă aş fi renunţat la copil, chit că am fost sfătuită inclusiv de cei apropiaţi să o fac. Lucrez într-o fundaţie ca asistent social şi am încurajat mamele aflate în situaţie materială şi socială dificilă să nu renunţe la copii.

Soţul meu e student la Teologie, băiatul la Seminar, eu abia am terminat Psihologia anul trecut. Poate nu era momentul să mai avem un copil, dar Dumnezeu a îngăduit.

Lucrând cu copiii cu tulburări de ataşament, cu cei din familiile aflate în situaţie de risc, am început să îi îndrăgesc foarte mult. Apreciez fiecare zâmbet al lor, fiecare gest. Toate acestea mă împiedicau să renunţ.

Maria este un argument la toate. Cu povestea mea vreau să încurajez mamele aflate în aceeaşi situaţie ca mine”, ne-a mărturisit Gabriela.

Maria, născută pe 10 februarie, este un copil binecuvântat.

Citit 1442 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.