Cu sau fără criză, o femeie trebuie să se îmbrace! Adică, daţi-o încolo, chiar se aşteaptă cineva să ne dispară priorităţile pentru că nu mai avem de unde mânca?! Mai ales că acum se schimbă sezonul, nu are farmec să vii cu aceleaşi gunoaie pe care le-ai purtat doi ani, de nu se mai uită nici cerşetorii respectuos la tine.
Cine (nu) spune
Un semn bun este dacă te sesizează muncitorii în construcţii, pârnăiaşii duşi la muncă cu camionul sau şoferii. Categorii dispreţuite, de altfel, dar atât de sincere în admiraţia lor încât devin esenţiale.
Un domn nu te va fluiera niciodată pe stradă, un domn nu va răcni niciodată în spatele tău „Mamă, ce bucată e asta!”, un domn nu se va arunca disperat să-ţi adune porcoiul de inutilităţi din geantă, dacă ai inspiraţia să-i dai drumul pe stradă.
În general, domnii fac lucruri plictisitoare şi previzibile: îţi deschid uşa şi trec ei primii, te întreabă şi nu ascultă ce le răspunzi (că doar eşti femeie şi sigur vorbeşti numai prostii), povestesc despre jocuri pe care doar ei le înţeleg şi te măsoară critic, găsindu-ţi, ce altceva?, defecte.
Pătrunşi de faptul că ne uităm în gura lor ca proastele, domnii au treburi mai importante de făcut decât să ne remarce, nemaivorbind de admiraţie…
Constant
Cu toate că opinia golanilor este importantă (pentru toate motivele enumerate mai sus şi pentru că putem să îi ignorăm senioral în timp ce ne zburdă sufleţelul de bucurie), tot cu „lumea bună” avem lupte de dus.
O femeie va remarca mereu pantofii, părul, hainele, machiajul sau vreo bibileală măiastră, la care ai trudit de ţi-au sărit capacele. Asta nu înseamnă că ne interesează foarte mult ce au de spus restul damelor despre noi, ci doar că până şi ele sunt conştiente că existăm.
Aţi văzut vreun magazin în care vânzătoarea să nu îţi repete ca un automat „Ce bine vă stă, ce bine vă stă!”, indiferent dacă ţi-a aruncat pe tine o cârpă de doi lei sau una de milioane bune? Ok, sunt şi excepţii, dar să încercaţi cu vânzătorii bărbaţi: nu ar deschide gura nici dacă le-ai demonstra că ai făcut schimbare de sex!
Motive simple
Aşadar, pe ce considerente investim de nebune? Că vine primăvara şi pentru că mămicile noastre ne-au învăţat că o femeie nu iese pe stradă ca o tută, ci împodobită ca bradul de Crăciun? Pentru că nu avem ce face cu banii? Pentru că sperăm să le cadă pepite de aur domnilor din gură şi să smulgem o prostie de compliment convenţional?
Cinstit vorbind, ne îmbrăcăm frumos pentru că aşa avem chef. Pentru că, „Tu, ce să faci? Să te ornezi la 80 de ani, când mănânci osteoporoză?”. Este o certitudine, la 80 de ani ne vom putea ocupa oricât de mult de întreţinere, ţoale, machiaje şi alte fleacuri – va fi inutil!
Rezultatul nu va fi în măsură să ne mulţumească pe noi însene, fără să îi mai aducem în discuţie pe neanderthalienii care se joacă de-a supereroii pe calculator.
Cine îşi permite
Cu alte cuvinte, criza nu ne oferă scuze. Magazinele gem în continuare de bluze, pantaloni, sacouri, iar noi nu putem să ne ascundem după argumente de genul „N-are copilul ce mânca”, „Nu-mi dă voie bărbatul”, „Mi-am uitat portofelul acasă”, „Sunt plină de datorii”!
Ăăăă, da, din portofoliul personal lipsesc copilul, intransigenţa masculină şi portofelul, dar astea intră la capitolul accesorii-pentru-cele-cu-adevărată-dare-de-mână…
