Departe de păcat (despre doi)

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)
Fii primul care postează comentarii!

ea râvneşte urmele pe care
le-a lăsat lumina...eu nu las
urme pe cenuşi întâmplătoare...
gheaţa se înalţă pas cu pas
 
şi vreodată nu se ştie dacă
domnul va mai da să ne-ntâlnim...
căci e prea pustie lumea largă...
vântul bate dinspre ţintirim
 
am de ispăşit nouă păcate...
nesimţirea de a fi trăit
râs de sfinx cu lacrimi îngheţate
între plus şi minus infinit
 
are de trăit fără oprire
drumul lung al omului curat...
al miresei căutând un mire
veşnic şi departe de păcat
 
ceasurile tac...la revedere
în zadar ne-am zice...n-are cum
să mă ierte sfinxul...ochiu-i cere
gheaţa lui să nu se facă scrum
 
cele bune...omule...îmi spune...
cele sfinte...omule...răspund...
ea se duce înspre soare-apune...
eu...spre miezul nordului fecund

Citit 2169 ori Ultima modificare Vineri, 05 Aprilie 2013 18:01

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.