Pământul... ca o casă de nebuni (lamură)

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Stau clipele la pândă să fugă din pendule,

să fugă din clepsidre, să fugă din Olimp,

din cercuri, din pătrate, din cuburi şi din sfere,

din tot ce-nseamnă silă şi pierdere de timp!

Sub semnul şi teroarea măruntelor tic/tac/(uri)

au înghiţit atâtea Sahare de nisip

şi au răbdat de sete şi au răbdat de foame

şi au primit (devreme) târziuri fără chip!

În timp ce zeii acri şi zeele fudule

zvârle la cerberi lire, ambrozii şi nectar,

secundele stau goale şi sclave la cheremul

ceasornicelor tâmpe, cu zel şi cuc murdar!

Sigur că da, să fugă, să nu se mai audă

n-acest lăuntru veşted vreun criminal tic/tac,

să ştie toată lumea că timpul nu mai este

călăul fiecărui prezent... şi fără leac!

Să afle fiecare că mâine nu mai vine...

(tic/tac)... şi azi e gata... (tac/tic)... să plece ieri...

Ce or să facă zeii (stăpâni şi cruzi şi lacomi)

fără trecut?... nu-i bine nicicând şi nicăieri

să fii, să stai... şi viaţa să aibă măsurare-n

lumină şi-ntuneric? atât!... ce joi? ce luni?...

Stau clipele la pândă să fugă din pendule,

să lase goală vremea şi casa de nebuni!

Citit 7444 ori Ultima modificare Duminică, 19 Mai 2013 17:14

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.