,,Fiecare loc de pe pamânt are o poveste a sa. Trebuie doar să ai răbdare să o asculţi”. Nicolae Iorga
Măcin. În trecut oraşul Măcin se identifică cu vechiul Arrubium, aşezare cu nume de origine celtică ce datează din sec. 3 î.Hr. Este atestat documentar în anul 99 d.Hr., ca reşedinţă a unei unităţi romane de cavalerie. Pentru aproape o mie de ani Măcinul avea să fie un important avampost al Imperiului bizantin. În anul 1388, în timpul domniei lui Mircea cel Bătrân, Dobrogea intră în componenţa Ţării Româneşti, iar după moartea voievodului provincia este cucerită de turci. Abia în 1878, în urma Tratatului de la Berlin, Dobrogea reintră în hotarele României şi la 14 noiembrie 1878 o unitate a armatei române şi oficiali ai guvernului trec pe sub un arc de triumf ridicat la Măcin. În trecere prin Măcin trebuie ca măcar o dată să ne abatem din drum şi să vedem Geamia Mestan Aga de pe strada Granitului, de lângă piaţă. Aceasta a fost construită în anul 1860, prin grija lui Hagi Berbet Ahmet. De partea cealaltă a intersecţiei pavată cu granit se găseşte Hanul Vechi, monument de arhitectură turcă, cu acoperiş larg, cu ,,sageac” şi balconul în consolă, sprijinit cu o bârnă de stejar.
Cetatea Troesmis
La 8 km sud de oraşul Măcin un indicator turistic ne trimite spre cetate. Ajunşi pe malul Braţului Măcin, în dreptul unui vechi vad de trecere, vom descoperi un sit arheologic format din două importante fortificaţii romane. Cetatea Troesmis este menţionată pentru prima dată de către poetul Ovidiu exilat la Tomis în anul 15 d.Hr. În timpul împăratului Traian (98-117), cetatea devine sediu al Legiunii a 5-a Macedonica. Mai târziu şi împăratul Diocleţian (284-305) stabileşte aici sediul Legiunii a 2-a Herculia, când aşezarea este ridicată la rangul de municipiu. În perioada bizantină cetatea reuşeşte să treacă peste invazia slavilor din anul 593, dar nu şi peste pustietoarea incursiune a tătarilor din anul 1242, când Troesmisul îşi înceteză definitiv existenţa.
Muntele Carol
De la Troesmis revenim la DN 22 şi după alţi 2 km prindem drumul asfaltat spre localitatea Turcoaia. Pe partea stângă suntem însoţiţi de culmea prelungă, dar răvăşită de săpături a muntelui Iacobdeal. Prima carieră de granit s-a deschis în creştetul muntelui încă din anul 1880. Într-un timp Iacobdealul s-a numit Muntele Carol. Acest lucru s-a întâmplat după ce, la 28 aprilie 1902, el a fost urcat călare de către Primul ministru Dimitrie Sturdza şi după ce pe vârf a fost montată o placă comemorativă legată de acest eveniment. Pe placa de bronz, sub semnul coroanei regale, citim: ,,MUNTELE CAROL, 336 metrii dasupra nivelului Marei Negre. Denumirea dată acestui munte la 28 Aprilie 1902, cu ocaziunea inaugurării Asociaţiei comercianţilor din Brăila, o dă Dimitrie Sturdza, care a urcat în 38 minute, la vârsta de 70 ani, fiind pentru a treia oară prim ministru al României sub domnia Marelui Rege CAROL I". În prezent placa desprinsă din munte se află în holul principal al Şcolii generale din comuna Turcoaia. Nu mai există de mult locul în care placa a fost prinsă pe munte. Nu mai există nici muntele pe care primul ministru al regelui a urcat călare. Necontenit concasoarele macină granitul pentru fabricarea agregatelor de carieră folosite la asfaltul autostrăzilor. Când România va fi împănzită de autostrăzi, Munţii Măcinului vor fi de mult doar istorie.
