Bruxelles, capitala europeană prin definiţie, înseamnă pentru locuitorii săi mai mult decât giganticul şi modernul Parlament European, un adevărat oraş-clădire, cu o viaţă proprie şi reguli proprii. Deşi acesta a impulsionat viaţa oraşului, iar pentru economie a însemnat mii de noi locuri de muncă şi un binefăcător aport de capital de la parlamentarii europeni şi echipele acestora, Bruxelles-ul trăieşte dincolo de şedinţele Parlamentului. Şi trăieşte bine. Oamenii de aici au, cumva, o viaţă dublă: ziua sunt profesionişti impecabili, bancheri, economişti, specialişti în bijuterii, ciocolatieri sau producători de bere, funcţionari de rang înalt etc, în timp ce seara lucrurile se schimbă. Scăpaţi din chingile strânse ale programului, nemaifiind obligaţi să coboare în stradă pentru a fuma o ţigară, bruxelezii se relaxează: se întâlnesc în cafenele şi baruri, beau din vestitele lor sortimente de bere (sunt mii!), mănâncă mâncare tradiţională (din care, indiferent de combinaţie, cartofii prăjiţi aproape niciodată nu lipsesc). Nu trebuie să te mire dacă, la o masă, nişte studenţi la Arhitectură îşi întind planurile şi dezbat cu voce tare, complet absorbiţi, cine ştie ce dilemă ştiinţifică. După cum nu trebuie să te mire nici bancnotele de tot felul cu care sunt tapetate barurile din Bruxelles: este o tradiţie ca, dacă un turist s-a simţit bine, să lase, pe lângă bacşişul obişnuit, şi nişte bancnote din ţara sa. Aşa se face că, în plin centru, chiar vizavi de statuia lui Manneken Pis (statuia celebrului Julien, despre una dintre legende spune că a stins o încărcătură explozivă pusă în timpul unui asediu al oraşului făcând pipi pe ea), în restaurantul cu acelaşi nume, veţi găsi, lipită pe bar, chiar o bancnotă de 100 de lei de dinainte de ’89 - un „Bălcescu„. Alături, evident, şi unele mai recente, semn că românii vin în număr mare la Bruxelles. Cât despre localnici, ei sunt nelipsiţi, seara, din faţa unui pahar (chiar şi mai multe!) cu bere proaspătă, numai bună de spus bancuri şi de depănat amintiri în faţa ei. Deşi nu s-ar putea spune despre belgieni că sunt extrem de exuberanţi, au totuşi o atitudine care demonstrează că, francofoni fiind, au înţeles exact ce presupune „la joie de vivre” (bucuria de a trăi). La un costum extrem de sobru, bărbaţii vor asorta o cravată în culori vesele, iar femeile te vor surprinde, deşi îmbrăcate gros, în negru şi gri închis, cu eşarfe şi saluri colorate, la care asortează nelipsita umbrelă. Într-un oraş în care plouă extrem de des, chiar zilnic, bruxelezii fac tot ce pot ca să înveselească atmosfera. Ce soluţii sui-generis au găsit, inclusiv pentru clădiri, veţi citi în suplimentul nostru „Magazin” de sâmbătă-duminică.
Bucuria de a trăi în oraşul unde plouă zilnic Scris de Anca Spânu
