Blestemul cailor puţini (pastel pe coastă, pentru Emil Ioiţescu, la mulţi ani!)

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Hai să-ţi arăt pe coastă o minune...

să vezi şi să nu-ţi pară că-i minciună:

sunt nişte cai necunoscuţi, de-ai noştri,

şi pasc frumos, cu lună, fără lună!

 

Şi pasc mereu, cu soare, fără soare,

şi mult, când nu-s plecaţi în depărtare,

să ducă şi s-aducă libertate,

regi şi regine şi descălecare!

 

Pasc şi prufnesc, adeseori, spre zare...

(cu ochii mari şi negri şi-n tăcere)...

unde-au făcut şi-au desfăcut istorii

şi multe alte puncte de vedere!

 

Pasc şi stârnesc în jur apropiere,

pace, respect, nobleţe şi iubire...

pasc printre lacrimi, sunt puţini, îţi vine

să-i iei acasă, ca pe-o amintire!

 

Pasc şi sfârşesc de lupi, de abatoare,

de lovituri... (eroi fără morminte)...

hai să-ţi arăt pe coastă o minune,

uită-te bine şi să iei aminte:

 

lasă-i să pască... pasc până la moarte,

dar nu au saţ, sunt nesătui din fire...

când ceşti pegaşi s-or sătura de iarbă,

atuncea să te saturi de iubire!

Citit 7468 ori Ultima modificare Miercuri, 21 August 2013 14:41

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.