Moto: „de când nu mai ştiu de maria,
bat zilele paşii pe loc…
mă uit la icoana-i şi-mi spune
să tac, să pun lemne pe foc”
(Iolanda Cremene)
Maria, rază perpendiculară
pe diametrul sufletului meu,
mi-a desenat pe geam lumină chioară,
să nu văd calea către Dumnezeu!
Am vrut să-i dau puţină înclinare
spre ochiul unui sfinx neregulat
într-un deşert rotund, fără de care
nici un poet nu poate fi curat!
A plâns frumos... şi m-am oprit oleacă,
şi-ncă oleacă... şi, apoi, de tot,
pe simetria mea filozofagă
şi inutilă între sud şi nord!...
Mă uit pe geam: din ce în ce mai chioară,
pleacă lumina către Dumnezeu...
raza, Marie perpendiculară,
se stinge-n fundul sufletului meu!
