O mare de cerneală şi un munte de cretă (pentru Viorica Prihor, de la Romică)

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Moto: "şi mai cred că se mai poate

            (cu iubita-n ochiul stâng)

            să mă satur de păcate

            şi să plâng, să plâng, să plâng"

                                   (Iolanda Cremene)

 

Eşti frumoasă numai lângă mine,

pururea flutură violetă...

încă mai am o mare de cerneală

şi un munte de cretă,

să-mi scriu memoriile pe aripile tale,

şi pe zăpadă să scriu, şi pe drum,

despre zborul tău majestuos

între atunci şi acum!

 

Să nu pleci, să nu te îndepărtezi,

chiar dacă încep să fiu strâmb

şi năuc şi foarte repede muritor

ca un fluture de câmp...

stai aici, cu marea ta de cerneală

şi cu muntele tău de cretă,

să scriem şi să zburăm împreună,

pururea flutură violetă!

Citit 7413 ori Ultima modificare Duminică, 08 Septembrie 2013 14:56

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.