Puşcă în cer şi dă cu barda-n lună (stare de normal)

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Urât şi sec şi strâmb, spre nicăieri

mânat de lăcomie şi minciună,

rândul acesta huruie cumplit,

puşcă în cer şi dă cu barda-n lună!

 

Rândul acesta nu-i oricare rând...

a fost un rând cu minte şi cuminte...

dar, obsedat de mult, vrăjit cu mult,

şi-ntunecat cu dinte pentru dinte,

 

mărşăluieşte, urlă, poartă rău

şi crede, astfel, c-o să-şi facă bine...

ce şir de vajnici fără căpătâi

tocmai da capo, tocmai până-n fine!

 

Mai stau încet, şi nu-mi vine să cred

cum bate vântul numai din păcate,

cum strigă toţi să mă aşez la rând...

mai bine fug şi mă aşez în moarte!

 

Rândul acesta huruie cumplit,

puşcă în cer şi dă cu barda-n lună...

urât şi sec şi strâmb, spre nicăieri

mânat de lăcomie şi minciună!

Citit 7146 ori Ultima modificare Luni, 09 Septembrie 2013 12:46

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.