Când viaţa-i odihna cea repede-a morţii
şi moartea-i cea umbră eternă a vieţii...
ce taină mai caut prin spatele porţii?
ce sper să mai aflu-n desimile ceţei?
ce preţ să mai pun pe sfârşit, pe nirvană,
când veci şi real este golul din cană?
Bat cer şi pământ...oare cine deschide
când zei şi apostoli îmi scurmă prin blide,
când sfinţi diplomaţi îmi înfulecă grâul
şi visului meu îi pro/pun prea des/frâul?
de ce să conjug a muri şi a duce
când viii scobesc drăcovenii pe cruce?
Şi cred că-i mai bine să zic: ce se vede-i
morgana iubirii şi-a foamei şi-a setei...
iluzia, farsa şi masca blândeţii
când moartea-i cea umbră eternă a vieţii...
păcală şi-n faţa şi-n spatele porţii
când viaţa-i odihna cea repede-a morţii!
