De/scriu cerneala mea supra mizerii...
(cerneala mea platonică şi castă)...
sfinţită prin amarnice siberii:
agheasmă chioară, lungă, rea, ne/fastă!
Şi nu am timp, nici spaţiu şi nici vreme
să mai aştept o altă călimară
plină cu perle-n straşnice trireme...
şi tu... (şi tu, sirena mea corsară)!...
Mizerii?... vrei/nu vrei!... (nu mi se pare)...
şi peste tot!... (am grijă să nu fie
în călimara mea ne/păsătoare)...
doar astfel scufundarea-i sine die!
Sfinţită prin amarnice siberii...
(cerneala mea-i din ochi adânci de fată)...
să nu mă laşi aici, să nu te sperii
că am să scriu (cu tine) pe zăpadă!
