Şu! şu! şu!...(aşa s-aude!).../ cică vine să mă ia,
să mă ducă (nu ştiu) unde/ se întâmplă, se petrece
numai vis, numai verdeaţă,/ numai sigur...uite-aşa!...
cică şi Ivan Turbincă!.../ cică şi Sergentul Zece!...
Cică vine-n seara asta.../ (oare nu mai are timp?)...
după ce-n adâncul nopţii/ cade-naltul mut şi rece,
şi mă muşcă de uitare,/ şi mă zgârie pe nimb!...
cică şi Ivan Turbincă!.../ cică şi Sergentul Zece!...
Cică după ce începe/ (cel mai lung şi mai frumos
şi mai simplu somn)/ apare şi nu poate să mai plece
fără mine-n vis, în visu-i.../ şi mă ia pe sus, pe jos!...
cică şi Ivan Turbincă!.../ cică şi Sergentul Zece!...
Cică va să-mi sară ochii/ de curat, de sfânt, de tot
ce m-aşteaptă unde (cică!)/ fiecare-n mult se-ntrece,
habar n-are ce-i puţinul!.../ şi nu-l doare nici în cot!...
cică şi Ivan Turbincă!.../ cică şi Sergentul Zece!...
Cică nimeni nu greşeşte,/ cică toate-s într-un gând,
într-un suflet, într-o doară.../ chiar şi doru-lelei trece
numai smirnă şi dulceaţă.../ nu aşa, ca pe pământ!...
cică şi Ivan Turbincă!.../ cică şi Sergentul Zece!...
Cică şi Ivan Turbincă,/ cică şi Sergentul Zece,
mărmuriţi de bună stare,/ plictisiţi de-acelaşi Nu,
vor să fugă mai încoace,/ unde...(cred că se-nţelege)...
e-ntristare şi durere-i,/ chiar de-aud...şu! şu! şu! şu!