Îndepărtata Africă de Sud este renumită pentru varietatea şi multitudinea de elemente pe care le combină între graniţele sale. Ţara nu se dezminte nici când este vorba de preparatele culinare, bucătăria sa dovedindu-se extrem de generoasă cu mâncăruri tradiţionale.
Bucătăria Africii de Sud este numită uneori “Bucătăria curcubeu“ datorită varietăţii de surse multiculturale. Este locul unde se întâlneşte arta culinară indigenă cu cea europeană, asiatică şi americană. Colonialismul şi imigrările au influenţat mult gastronomia locului. Diversitatea etnică şi diferenţele de cultură (există în Africa de Sud opt limbi oficiale distincte), precum şi varietatea tradiţiilor au pus un semn pe diversitatea de alimente şi feluri de mâncare.
Ingredientele de bază
Carnea - Încă din vechile timpuri, carnea a fost aliment de bază pe aceste meleaguri, graţie primului trib cunoscut, Khoisan, care avea ca principală îndeletnicire vânatul; se consumă preponderent puiul şi vita, însă toate tipurile cunoscute de carne îşi fac cumva loc în bucătărie; vânatul a rămas încă un obicei care duce în final la consumul de specialităţi pe bază de carne de căprioară sau de struţ;
Vegetalele - Agricultura locală se bazează cel mai mult pe porumb, roşii, cartofi, mazăre, dovleci, morcovi, castraveţi sau varză, ca şi pe legume, iar ca fructe predomină caisele, piersicile, cele subtropicale (mango, banane, papaya), lămâile, strugurii, pepenii; majoritatea acestor alimente au fost introduse după secolul XVII şi au prins rădăcini graţie solului fertil; mirodeniile, în special curry-ul, au fost adusă aici de către indieni;
Peştele - Aflată la întretăierea Oceanului Atlantic cu cel Indian, coasta de sud a Africii de Sud este foarte bogată în peşte, printre care cod, merluciu, calcan, sardine sau fructe de mare (raci, lobster, caracatiţă); modul preferat de gătire a peştelui este pe grătar, însă se mai foloseşte şi în mâncărurile principale;
Feluri renumite de mâncare
Frikkadel - sunt chifteluţe, în principal din carne de porc, amestecată cu ceapă, pâine, ouă, oţet şi mirodenii; sunt făcute la cuptor sau prăjite în ulei; aparţin culturii Afrikaner (imigranţi europeni stabiliţi în Africa de Sud după secolul XVII) şi sunt foarte asemănătoare cu frikkadelle-le din Danemarca sau Olanda; în multe cazuri, în familii sau în localuri tradiţionale, se servesc înfăşurate în frunze de varză.
Biltong - este o specialitate pe bază de carne uscată, conservată în mod natural, în principal cu multă sare; se poate folosi cam orice tip de carne, însă sud-africanii pun preponderant pentru acest preparat special carnea de vită sau de struţ; se foloseşte carnea pură, muşchiul în principal.
Braai - reprezintă carnea făcută la grătar, şi acesta având aceeaşi denumire; este apanajul bărbaţilor; exista şi o Zi Naţională pentru Braai, pe 24 septembrie; se prepară şi o sumedenie de cârnaţi pentru braai.
Potjiekos - este o mâncare complexă, făcută tradiţional doar în vase rotunde, adânci şi solide de fier, la foc natural (lemn sau cărbune); reprezintă o tocană, în termeni româneşti, realizată din carne, legume, orez şi mirodenii speciale sud-africane, distinctive; se ţine îndelungat pe foc, iar reţetele pot varia, în sensul că pot fi introduse chiar şi fructe în compoziţie.
Pap - este foarte asemănător cu porridge-ul britanic (fulgi de ovăz amestecaţi cu apă sau cu lapte), doar că în loc de ovăz se foloseşte făină de porumb; este mâncarea tradiţională a celor de culoare (în special a celor care aparţin de tribul Bantu) sau a celor care aparţin de cultura Afrikaner.
Bobotie - reprezintă carne tocată şi condimentată (cu ginger, curry, coajă de lămâie), acoperită cu ouă bătute şi făcută la cuptor, la foc mic; în principal se folosesc carnea de oaie şi cea de vită, însă în regiunile cu acces la ocean se face şi din peşte; carnea se mai amestecă chiar şi cu stafide sau migdale.
Melktert - este cel mai important desert sud-african şi constă dintr-o tartă umplută cu cremă de lapte şi de ouă, amestecată cu făină, dar în care predomină laptele, iar pe deasupra se presară scorţişoară.
Reţete tradiţionale sud-africane
Potjiekos
Ingrediente: 1,5 kg muşchi de vită, 5 morcovi de mărime mijlocie, 5 cepe, o rădăcină de ţelină, ½ kg ciuperci, o conopidă, vin roşu.
Mod de preparare: Carnea se taie cuburi mai mari, care se tăvălesc în 3-4 linguri de făină albă şi boia dulce. Se pune la prăjit într-o cratiţă, până se rumeneşte bine pe toate părţile. După ce s-a rumenit carnea, am pus legumele în straturi, adică întâi morcovii, apoi ceapa şi ţelina, apoi o sticlă de vin roşu. Se lasă la foc foarte mic pe aragaz, cam o oră, apoi se pun ciupercile şi conopida tăiate felii. Atenţie mare, nu trebuie amestecat, trebuie lăsat să fiarbă aşa foarte încet, în straturi, cum au fost puse de la început. Se lasă la fiert circa 4 ore, focul trebuie să fie foarte mic, cu capacul pus, pentru a fierbe şi legumele de deasupra care nu sunt acoperite cu vin.
Peşte prăjit marinat
Ingrediente: un kilogram de peşte (deja curăţat de solzi şi oase), două cepe mari, tăiate fideluţă, ulei pentru păjit, sare după gust, 500 de mililitri de oţet de mere, trei linguri de zahăr, un ardei iute, o linguriţă de piper alb sau negru, o linguriţă de curry, o lingură-două de gem de caise.
Mod de preparare: Peştele se taie bucăţi şi se prăjeşte uşor în tigaie, apoi se scoate la scurs şi răcit. Tigaia rămâne pe foc şi se pune la prăjit ceapa, fără a o lăsa să devină maronie. Se scoate şi se lasă şi ea la răcit. Se pun în loc celelalte ingrediente: ardeiul iute (cu seminţe ori fără, după dorinţă), piperul, zahărul, condimentele şi gemul de caise, apoi oţetul. Se lasă la foc viu timp de 5-6 minute, după care se dă deoparte, pentru răcit. În borcane bine spălate, se pune puţin lichid şi se adaugă un strat de peşte, apoi unul de ceapă, iar unul de peşte şi altul de ceapă, până la final. Se acoperă totul cu lichidul rămas. Deasupra, pentru aromă, se pot pune frunze de portocal sau o felie de lămâie. Strângeţi bine capacele borcanelor şi lăsaţi să aştepte 2-3 zile înainte de a mânca.
