Orice părinte îşi doreşte tot ce-i mai bun pentru copilul său şi depune toate eforturile pentru ca acesta să fie fericit. Aceste eforturi sunt duse până la extrem, în sensul că părintele se transformă pentru cel mic în duhul din lampă, care-i satisface toate dorinţele, nedându-şi seama că, atunci când exagerează, nu-i face nici un bine copilului.
"Nu trebuie să existe noţiunea de condiţionare"
Psihologul Carmen Rusu ne-a explicat faptul că părintele trebuie să fie foarte atent când şi în ce condiţii îi satisface unui copil dorinţele, altfel îi poate dăuna. „Nu spun să nu i se satisfacă poftele unui copil. Dar cel mic trebuie să ştie ce înseamnă când părintele îi spune „pot” sau „nu pot”. De asemenea, nu trebuie să existe noţiunea de condiţionare - „dacă iei un 10, mergi în excursie”. În astfel de condiţii, se dezvoltă alintatul, egoismul, răsfăţul. Toţi părinţii îşi răsfaţă copilul, dar se vede unde se exagerează - cel mic se tăvăleşte pe jos în magazin, bate din picior că vrea o prăjitură”, ne-a spus psihologul. Este foarte important ca micuţul să ştie care sunt posibilităţile financiare ale părinţilor atunci când i se spune că nu au bani pentru o anumită jucărie şi că nu pot face sacrificiul acesta. Acest lucru trebuie stabilit de la bun început, iar părintele trebuie să dea dovadă de seriozitate în ceea ce priveşte eventualele recompense pentru rezultatele bune pe care le-a avut copilul. Acestuia nu trebuie să i se inoculeze faptul că trebuie să înveţe pentru cadourile pe care le-ar primi de la mama sau de la tata, ci trebuie să ia note bune pentru propriul viitor. Dacă părinţii consideră că acesta merită recompensat, trebuie să o facă sub această formă, nu sub forma unui şantaj - „dacă nu ai 10 pe linie, nu îţi cumpăr acel lucru”.
Copilul va crede că i se cuvine totul
„Mai târziu, adolescentul şi apoi adultul va crede că i se cuvine tot, nu va avea limite. Apare şi încăpăţânarea, dar este diferită de ambiţie. De fapt, e un principiu absurd, pentru că nimănui nu i se cuvine totul. Ca părinte, îi ofer copilului doar dacă pot, nu trebuie să fac un sacrificiu şi el trebuie să înţeleagă ce îi dau. Trebuie să ştie când se poate şi când nu, altfel aşa va face şi mai târziu. Îşi va şantaja părinţii - „îmi cumperi maşină, altfel plec de acasă”. Nu trebuie să se ajungă aici”, a mai explicat psihologul Carmen Rusu.
De asemenea, atunci când încearcă să satisfacă toate mofturile copilului, părintele pierde din vedere un aspect important - mai târziu, atunci când va creşte, va deveni un adult care nu va avea încredere în propriile forţe, îi va fi teamă de orice decizie importantă, iar acest lucru poate duce la eşec. Dacă el a crescut obişnuit cu părinţii care erau mereu alături şi îi aprobau orice dorinţă, la maturitate îi va fi greu să se descurce singur. Tot acolo se va ajunge şi dacă părintele exagerează cu supraprotejarea. Mai mult decât atât, pentru copil, nimic nu va avea valoare, deoarece mama sau tata fac totul în locul lui, deci nu va lua în serios lucrurile, pentru că nu a investit efort pentru a dobândi ceva - noua jucărie va fi aruncată într-un colţ a doua zi, maşina cea nouă va fi abandonată la fel şi după ce a lovit-o, deoarece tata o repară sau o schimbă.
Se dezvoltă şi violenţa
Tot din această cauză, cel mic nu va cunoaşte perseverenţa, pentru că totul i se aduce pe tavă, fără eforturi şi fără răbdare. Vedem, de multe ori, în supermarket, copii care fac crize, se tăvălesc pe jos, bat din picior sau aruncă tot ce prind în cale atunci când părinţii nu vor să îi cumpere o prăjitură sau o jucărie mai scumpă. Unii pot fi şi violenţi cu ei înşişi sau cu cei din jur, iar acest lucru îi dăunează adultului de mâine.
Citeşte şi: Copiii preşcolari ar putea primi o MASĂ CALDĂ în loc de CORN ŞI LAPTE
