Scriam acum vreo doi ani despre ideea şugubeaţă a unui anonim de a înveseli două ţevi anoste învelite în tablă galvanizată, doar plasându-le, ieftin, două petece albe de carton, cu aspect de ochi, care fac şi o gaură din tablă să semene a gură amuzată. Anii au trecut, dar probabil că anonimul gospodar, neautorizat, n-a uitat prima realizare şi s-a gândit recent să reîmprospăteze cu vopsea nouă albul celor doi „extratereştri” din spatele Restaurantului Blue Acqua. Dacă şi edilii ar face astfel la fel de des cu statuile din Galaţi, de multe ori ruginite, pătate de păsări sau inscripţionate, tare bine ar fi.
Dar această apartenenţă sufletească obiect-îngrijitor mi-a dat şi o idee: sunt destule şcoli care ar putea „înfia” fiecare câte o statuie gălăţeană, monumentul vreunei personalităţi de la „Eternitatea”, o fântână arteziană, având grijă din când în când, ca într-o recreaţie mai mare şi educativă, în care se pot organiza şi jocuri, să cureţe bălării, să strângă hârtii sau să şteargă o pată de noroi.
