Au mângâiat ursuleţii koala, au hrănit cangurii, au participat la parada pinguinilor, au vizitat focile, ba chiar şi pe diavolul tazmanian, adică, pe scurt, au descoperit o lume unică, la celălalt capăt al pământului.
Dacă vă mai spun că s-au delectat cu carne de crocodil şi de emu, au dansat haka alături de maori, populaţia băştinaşă, atunci chiar aveţi motive să-i invidiaţi pe gălăţenii şi brăilenii care au fost în expediţie la capătul lumii: Thailanda – Australia – Noua Zeelandă – Hong Kong. Ghidul acestei incursiuni incredibile a fost dl Florin Constantinide, directorul Agenţiei de Turism „Hobby Tour”.
Dansând haka
Cea mai specială dintre amintirile lui Florin Constantinide este dansul tradiţional alături de populaţia indigenă din Noua Zeelandă, maori.
„Maori sunt renumiţi războinici. Dansul haka este promovat de echipa de rugbi a Noii Zeelande – All Blacks. După o demonstraţie, invită turiştii să danseze pe scenă cu ei. Ritualul presupune ochii bulbucaţi, limba scoasă, iar turiştii se scălâmbăie cât pot”.
„Eu am fost unul dintre cei aleşi să urce pe scenă. Problema este că eram la Muzeul lor Naţional, turiştii noştri nu au ştiut, eu am intrat din întâmplare şi n-a avut cine să-mi facă o fotografie sau să mă filmeze. Am făcut tot ce trebuia, dar nu am nicio dovadă”, ne-a povestit dl Constantinide.
Experienţe unice
După ore nenumărate de zbor, turiştii au poposit mai întâi la Bangkok unul dintre cele mai captivante oraşe ale Asiei şi s-au delectat cu dansuri şi cântece thailandeze. Noua Zelandă i-a uimit mai mult decât Australia, chiar dacă Sydneyul i-a impresionat peste poate cu King Cross, portul Darling, Opera, una din cele mai spectaculoase clădiri din lume, vestitul Harbour Bridge şi Rod Laver, care găzduieşte Australian Tennis Open.
Mai mult, au avut ocazia să admire superbele peisaje în care s-a filmat “Stăpânul Inelelor”, cea mai pitorească zonă din Noua Zeelandă, considerată una dintre minunile lumii.
Despre restul călătoriei şi mai ales despre întâlnirea cu ciudatele animăluţe, citiţi în pagina de “Itinerarii” a suplimentului “Magazin” al „Vieţii libere”
