A trecut deja aproape jumătate de an de când Dan Cruceru nu mai apare pe micul ecran, colaborarea lui cu postul de televiziune Acasă Tv încheindu-se în luna mai, atunci când emisiunea "Poveştiri Adevărate" a fost scoasă din grilă pe nepusă masă. Într-un interviu acordat recent, Dan Cruceru a vorbit despre viaţa lui după încheierea acestei importante etape, despre proiectele lui, dar şi despre viaţa sa de familie...
Reporter: Ce mai face Dan Cruceru, după încheierea colaborării cu Acasă Tv?
Dan Cruceru: Nu am timp nici să respir. Paradoxal, nu-i aşa? Muncesc pe mai multe paliere. Investesc, construiesc, mă reinventez. Sunt două proiecte la care lucrez, foarte mari şi importante, cu cifre viitoare de afaceri fabuloase. Unul e în construcţie şi nu vă dezvălui încă prea multe, altul deja a început să dea roade. Şi dacă aceste două proiecte vor deveni realitate, sincer, mi-e greu să cred că televiziunea va mai avea întâietate, oricât de mult o iubesc. Am făcut cursurile de actorie la TV& Film Academy by Ruxandra Ion. În trecut, nu credeam că voi încerca vreodată aşa ceva, la cât de „scorţos” mă credeam. Dar mi-a plăcut foarte mult perioada de studio şi, surprinzător pentru mine, după ce am jucat în câteva proiecte de şcoală, profesorii şi conducerea mi-au spus-o foarte clar: promiţi! O apreciere care mă măguleşte, sincer. Aşa că, cine ştie, poate mă veţi vedea pe marile ecrane.
De asemenea, mi-am descoperit o poftă nebună de scris pe blog. Şi asta s-a văzut imediat şi în traficul lui. Am pus suflet, scriu aproape zilnic şi, deja, aproape 100.000 de oameni îl citesc lunar. E un număr impresionant pentru mine şi le mulţumesc pentru interesul pe care îl acordă textelor mele. Televiziunea îmi rămâne în suflet. Am avut diferite discuţii în această zonă, inclusiv în privinţa unor formate de emisiuni noi, gândite de mine. Toate la timpul lor însă.
Rep: Care sunt cele mai importante lucruri pe care le-ai învăţat/făcut la cursurile de actorie?
D.C.: Am învăţat că actoria e un mare paradox. E foarte complicată şi foarte simplă, în acelaşi timp. E nevoie să te deschizi tu foarte mult. Să reuşeşti să laşi publicul să-ţi afle sentimentele, să te exprimi, să te identifici cu personajul, să trăieşti prin el. Să înţelegi că ce faci tu n-are nimic penibil în el, că nu trebuie să existe jenă sau timiditate când interpretezi. Şi am învăţat că nu există actori proşti, ci doar roluri în care nu se simt prea bine, în care nu se identifică. Chiar dacă, poate, nu voi juca vreodată într-un film adevărat, am ieşit mult mai pregătit, mult mai bun din aceste cursuri decât eram înainte. Sunt mult mai dezinvolt, mult mai expansiv, am eliminat teama de penibil din comportamentul meu scenic.
Rep: Ce ai simţit în momentul în care emisiunea pe care ai prezentat-o multă vreme a fost scoasă din grilă?
D.C.: Revoltă, supărare, tristeţe, nesiguranţă. Cam tot ce simte orice om normal când rămâne fără locul de muncă. Pe moment, n-am primit explicaţii. Nici nu era obligat cineva să mi le ofere. Ulterior, au venit şi acestea, din pură bunăvoinţă. Nu a avut nimeni ce să-mi reproşeze în toţi anii în care am prezentat emisiunea. Şi nici acum nu o face nimeni. Doar că planurile investiţionale sunt altele, ţin de raporturile costuri - beneficii, de management. Nu e treaba mea să comentez acest capitol, doar că aşa se întâmplă, din când în când, în multinaţionale.
Rep: Când va fi să revii pe micul ecran, ce gen de emisiune ţi-ai dori să realizezi şi de ce?
D.C.: Cred că mă pot plia pe multe formate. De la ştiri - am şapte ani de jurnalism politic, la cel mai înalt nivel, inclusiv transmisiuni externe, precum investirea primului preşedinte american de culoare. Până la emisiuni mondene, precum cea prezentată în ultimii aproape patru ani. Şi cred că aş putea prezenta şi o emisiune pentru copii, la cât de cunoscător al subiectului am devenit în ultimii trei ani. Nu spun că aş putea să le fac pe toate, că sunt perfect pentru orice format. Dar am o plajă largă, în care aş putea activa.
Rep: Ce face fetiţa ta? Care au fost cele mai frumoase şi cele mai dificile momente din viaţa de tătic?
D.C.: Ei, e o poveste atât de lungă! Ne cunoaştem, deja, de trei ani şi aş putea să vă povestesc câte ceva despre fiecare zi din viaţa ei de până acum. Au fost câteva momente groaznice, cu temperatură foarte mare, cu clipe în care am crezut că sunt cele mai urâte din viaţa mea, dar, în rest, sunt doar momente superbe. Zilnic mă uimeşte cu câte o trăsnaie, cu un gest de drăgălăşenie, cu o frază nouă învăţată pe undeva, cu o poezie memorată la grădi. Fiecare zi alături de ea e fantastică.
Rep: Cum a fost vara aceasta pentru tine şi familia ta? De ce experienţe frumoase aţi avut parte?
D.C.: Fuse şi se duse. Am colindat destul de mult, poate mai mult ca în oricare altă vară. Am fost la munte, la mare, în Deltă, la salină şi puţin prin străinătate. Am stat foarte mult timp împreună, cu toată familia. Şi ne-a făcut foarte bine. Acum suntem mai uniţi şi ne iubim mai mult ca niciodată!
Sursa: agentiadepresamondena.ro
