La mijlocul lunii trecute am purces spre Constanţa. Ceva mai târziu, după cazarea la hotel, am pornit spre Murfatlar, într-un autocar plin de invitaţi. O singură privire mi-a fost de ajuns ca să înţeleg că seara va fi lungă, atât de lungă încât se va transforma în dimineaţă, pentru cei mai entuziaşti, cel puţin.
E a treia oară când particip la evenimentele găzduite pe teren propriu de M1 Crama Atelier - divizia premium a celui mai mare producător de vin din România - şi toate s-au încheiat în râsete şi voie bună. Lucrurile n-au stat altfel nici de această dată.
Ediţiile trecute
În legătură cu vinurile în sine, eu unul aveam aşteptări amestecate. La ediţiile trecute, am gustat noile vinuri aduse pe lume de Răzvan Macici şi echipa sa, unele fiind foarte fresh, vorbind direct şi fără ascunzişuri, cum sunt cele din gama Sable Noble, altele mai rafinate, cum ar fi cele din Leat 6500 - soiuri internaţionale - sau Arezan (cu soiuri autohtone).
N-am fost foarte încântat de ediţiile 2011 ale pinotului sau feteştii negre. Să nu mă înţelegeţi greşit: le-am receptat ca vinuri bune, dar preferinţele mele personale sunt uşor în altă parte. De ce? Pentru că mi s-a părut că lemnul şi-a pus amprenta prea pregnant pe fibra delicată a vinurilor, în special dacă vorbim de fetească şi pinot, două soiuri pe care experienţa ni le-a indicat ca foarte sensibile la baricare.
Mi-a plăcut, în schimb, cupajul de cabernet şi merlot din acelaşi an, un vin foarte serios. Ei bine, nu ştiu cum se face, dar parcă dorinţele mele şi-au găsit la vintage-ul 2012 satisfacerea. Am descoperit un pinot şi o fetească care, cel puţin aşa cred, exprimă mai bine arealul şi potenţialul acestor soiuri pentru podgoria Murfatlar.
Concurs de cules vie
Vizita în vie s-a lăsat cu un concurs de cules. Stiţi deja că sunt un mare fan al acestor activităţi, aşa că am urmărit cu mare atenţie, de pe margine, concurenţii. Sincere felicitări câştigătorilor, care au dat dovadă de un entuziasm niţel suspect! În continuare, vizitarea cramei a decurs conform aşteptărilor.
Totul la vedere
Vreau să remarc că nu s-au ascuns lucruri sub preş. Nimeni nu s-a străduit să ascundă sacii cu drojdii selecţionate, iar ghizii noştri au făcut bine că au spus ce sunt acele prafuri şi la ce folosesc. Eu cred că dacă îi arăţi omului ce sunt şi la ce folosesc aceste substanţe, măcar o sa înceteze cu "vinul făcut din prafuri" sau alte nerozii. Am văzut instalaţii moderne, budane tradiţionale, sculptate, dar şi tancuri noi de inox, precum şi noile "ouă" de beton, pe care Razvan Macici vrea să le folosească la previzionatul supervin de Murfatlar.
E de reţinut că M1 beneficiază de un flux tehnologic distinct de vinurile Murfatlar. Adică strugurii provin de pe parcele selecţionate, sunt culeşi în lădiţe, sunt apoi sortaţi la cramă, instalaţiile de vinificare sunt doar ale diviziei M1, nu se amestecă cele două daravele.
După vizita fluxului am ajuns printre baricuri, într-un spaţiu amenajat pentru prezentarea şi degustarea a trei noi vinuri.
Noaptea la taifas
Acum, sincer vă spun, am remarcat că e mai puţin obositor să eviţi tentaţia (pentru că tulai-doamne! vin, mâncare bună, lăutari - toate condiţiile împlinite), decât să te lupţi cu ea, şi aşa am ajuns un pic mai repede la hotel. Oricum, nu m-am uitat la trash-show-urile de noapte, ci am profitat de răstimpul până la miezul nopţii, pentru o discuţie despre lume, viaţă şi online-ul dintre ele cu Ionuţ Popescu - vinescu.ro.
Citeşte şi: Istoria debuşonată a VINULUI românesc
În concluzie, a fost o ieşire interesantă, am fost martor la ceva ce mi-aş dori întâmplat mai frecvent la vinurile româneşti - diferenţe între ani, diferenţe de abordare, adaptare la contextul internaţional, unde cel puţin la nivel de winegeeks, baricul a început să cadă din graţii în favoarea unei expresii mai nealterate a strugurelui.
Degustări
Pinot Noir Leat 6500 2012. Culoare frumoasă, strălucitoare, tipică, de intensitate moderată - adică se vede degetul pe partea cealaltă a paharului. Un nas de cireşe şi vişine, cu tuşe ierboase, rustice. În gust, fructe roşii, fresh, zemoase. Nuanţele lactate din 2011 nu se mai regăsesc acum. E unul din puţinele pinoturi româneşti cu tipicitate de soi şi, din nou subliniez, cu o utilizare mai moderată a lemnului. Mă declar mulţumit!
Fetească neagră Arezan 2012. O culoare rubinie, ca de pinot. Nas de fructe roşii, uşor picant, fără amprenta de baric şi prune proaspete. În timp, prin aerare, apare şi o notă uşor afumată, deci prunele s-au uscat bine! Mai puțin serioasă decât 2011, dar mai tipică, mai suculentă, mai cu fruct.
Merlot 2011 Leat 6500. Un nas prăfos, amintind de castane coapte şi fructe negre. Un gust puternic, taninos, nu foarte prietenos acum. Rămâne de stabilit dacă în timp, pe când taninul se va roade, va avea şi corpul care să ţină vinul viu. Eu aş încerca vinul peste câteva luni.
Sauvignon blanc 2013 Leat 6500. Un nas de banană, flori de câmp, o adiere de baric exprimată printr-o notă de vanilie, un gust puternic, de fructe coapte, cum ar fi gutuia sau para. Un finish dulceag şi persistent.
Fetească neagră rose 2013 Arezan. Culoare rose ceva mai pigmentată, de cireaşă la început de mai. Nas fresh, de fruct proaspăt, roşu. Alcoolul se simte la temperaturi mai mari decât 10 grade Celsius, în fond are şi de unde - 14,5 la sută alcool. Dar un vin ok, plăcut, elegant, dar nu de cursă lungă.
George Mitea este blogger la lucruribune.blogspot.ro
