Revistele şi site-urile despre animale de casă sunt pline de articole de genul „Cum să-ţi alegi animalul de companie potrivit”, ori teste menite să ajute să decidem ce animal ni se potriveşte ca tovarăş: peşte, papagal, iepure, pisică sau câine?
Mai curând amuzante decât utile în aparenţă, părând prea puţin fundamentate ştiinţific, aceste „potriviri” au început, totuşi, mai recent, să fie studiate şi dintr-o perspectivă ştiinţifică. Psihologii s-au aplecat asupra acestei probleme, întrebându-se dacă există într-adevăr o corespondenţă între personalitatea unui individ uman şi animalul de companie pe care şi-l alege intuitiv, sau dacă ar putea fi făcute unele recomandări justificate în acest sens.
Iată câteva dintre cele mai interesante descoperiri ale lor.
Pisică sau căţel?
Multor oameni le plac atât câinii, cât şi pisicile, dar majoritatea au o preferinţă pentru una sau alta dintre aceste specii. Iar faptul că o persoană se declară iubitoare de pisici sau iubitoare de câini spune ceva despre personalitatea ei, au descoperit psihologii.
Foarte recent, un profesor de psihologie la Universitatea Carroll, SUA, a realizat un studiu la care au participat 600 de studenţi; aceştia au fost întrebaţi ce animal le place mai mult - câinele sau pisica? - şi au fost supuşi unui test pentru determinarea trăsăturilor de personalitate. Rezultatele, care au fost prezentate la întrunirea anuală a organizaţiei Association for Psychological Science din 2014, au arătat că persoanele care aveau o preferinţă marcată pentru câini erau realmente diferite de cele care preferau pisicile.
Unii mai deştepţi ca alţii?
Cele care au declarat că iubesc mai mult câinii tindeau să fie mai vioaie, mai energice, mai deschise şi mai înclinate să respecte regulile. Iubitorii de pisici erau mai introvertiţi, mai sensibili, cu vederi mai largi şi cu o tendinţă spre nonconformism.
Descoperirea cea mai surprinzătoare - şi susceptibilă, evident, de a stârni mari controverse - a fost aceea care sugera că aceste două tipuri de persoane se deosebesc şi în ceea ce priveşte gradul de inteligenţă: iubitorii de pisici au obţinut scoruri mai mari la testele de măsurare a coeficientului de inteligenţă, comparativ cu iubitorii de câini. Dar, cum inteligenţa este „un abis” extrem de dificil de explorat şi înţeles, având numeroase aspecte care interacţionează între ele în moduri complexe, ar fi o mare eroare să generalizăm lucrurile afirmând că „cei care iubesc pisicile sunt mai deştepţi decât cei care preferă câinii”; aşa ceva ar fi o simplificare excesivă a unui lucru extrem de complex. Dar stăpânii de câini sunt mai activi şi pot fi consideraţi cu 10 ani mai tineri decât persoanele sedentare, conform unui studiu american recent.
Diversificarea, în viitor
Câinii şi pisicile conduc detaşat în topul animalelor de companie preferate, aşa că majoritatea studiilor s-au concentrat asupra acestor specii, dar, în viitor, ne putem aştepta să aflăm lucruri noi şi despre cei care preferă tovărăşia unui papagal sau a unui hamster, a unei iguane, a unui şarpe sau a peştilor de acvariu.
La ce folosesc asemenea studii?
Un prim folos ar fi, evident, faptul că i-ar putea ajuta pe oameni să aleagă un animal de companie cu care să se înţeleagă realmente bine. Când îţi alegi un animal de casă, stabileşti cu el - vrei, nu vrei - o relaţie pe termen lung; iar o asemenea relaţie între un om şi un animal poate avea probleme ca şi o relaţie între doi oameni (păstrând proporţiile): poate fi armonioasă ori dificilă, satisfăcătoare emoţional pentru ambii parteneri sau obositoare şi greu de suportat.
Sursa: descopera.ro
