Multă vreme, Latimeria chalumnae a rămas cunoscut sub numele familiar de „celacantul”, pur şi simplu, fiind socotit un „unicat”, de vreme ce nu se cunoştea nicio altă specie din acest grup care să fi supravieţuit până în zilele noastre. Abia la peste o jumătate de veac de la descoperirea lui Latimeria chalumnae, în 1999, a fost descrisă o a doua specie de celacant, Latimeria menadoensis, din apele Indoneziei. La ora actuală, cunoaştem, aşadar, două specii ale acestui vechi grup de peşti: celacantul african (Latimeria chalumnae) şi cel indonezian (Latimeria menadoensis). Dar cine ştie ce alte specii extraodinare şi străvechi, supravieţuitoare ale unor ere geologice îndepărtate, mişună prin adâncurile oceanului, nedescoperite încă?
O făptură cu totul aparte
După trei sferturi de veac de cercetări, oamenii de ştiinţă au ajuns să ştie câte ceva despre Latimeria chalumnae; destul de puţin, totuşi destul pentru a-şi da seama că e o făptură cu totul neobişnuită.
Celacanţii au apărut acum circa 400 de milioane de ani şi se credea că ar fi dispărut la sfârşitul Cretacicului, acum aproximativ 65 de milioane de ani, în marea extincţie care a a avut loc atunci, cea în care au dispărut şi dinozaurii. Într-adevăr, marea majoritatea speciilor acestui grup au dispărut, fiind cunoscute doar din vestigii fosile. Dar iată că cel puţin două au rezistat timpului şi catastrofelor până în prezent. În total, au fost descrise aproximativ 80 de specii de celacanţi (incluzându-le şi pe cele două actuale).
Latimeria chalumnae este ceea ce se numeşte, în limbajul familiar, o fosilă vie, iar cu un termen mai nou, „taxon Lazăr”, după numele personajului biblic readus la viaţă. Un taxon Lazăr este o specie sau un grup taxonomic (cum sunt celacanţii) care dispare, la un moment dat, din dovezile fosile (şi de aceea este socotit dispărut), dar reapare, după multă vreme.
Trăsături neobişnuite
Latimeria chalumnae îşi merită pe deplin faima de care se bucură printre biologi. Este o creatură cu multe trăsături neobişnuite. De exemplu, cu toate că trăieşte în ocean, ba încă la adâncimi destul de mari, fără a ieşi la suprafaţă, este mai degrabă înrudit cu peştii pulmonaţi şi cu tetrapodele decât cu grupul de peşti osoşi „obişnuiţi” care reprezintă 99 la sută din fauna mondială de peşti.
Nici ouăle sale nu seamănă cu ale altor peşti osoşi: mai toţi depun un mare număr de icre de dimensiuni mici comparativ cu talia peştelui adult. În schimb, Latimeria chalumnae „fabrică” nişte ouă de mărimea unor portocale, uriaşe pentru un peşte (cu toate că poate atinge la 1,8 metri în lungime). Specia este ovovivipară, adică ouăle fecundate se dezvoltă în corpul mamei - perioada de gestaţie fiind de circa un an -, ieşind din ou tot aici, iar femela, în cele din urmă, elimină puii gata eclozaţi (”naşte pui vii”, după expresia curentă).
În pericol
Era prins uneori, accidental, de pescarii locali, care însă îl aruncau la loc în apă, nu îl consumau, deoarece carnea lui are un gust neplăcut şi este şi oarecum toxică: conţine cantităţi mari de grăsimi, uree, esteri ai unor acizi graşi şi alte substanţe indigeste ce pot produce diaree. Dar acum, devenind faimos, pescarii nu-i mai eliberează, ci încearcă să-l vândă.
De ce evoluează celacanţii aşa de lent? O posibilă explicaţie, spun cercetătorii, este aceea că nu au, pur şi simplu, nevoie să se schimbe, să se adapteze la condiţii noi: trăiesc în apele oceanului, la adâncimi la care mediul s-a schimbat prea puţin în milioane de ani.
Sursa descopera.ro
CITEŞTE ŞI: Aspecte INEDITE ale Terrei/ PĂMÂNTUL - o planetă fascinantă
