Cheile Nerei sunt cele mai lungi, dar şi cele mai frumoase din România, întinzându-se pe o lungime de 22 km şi impresionând prin tot ceea ce oferă, de la imagini spectaculoase, la turism de aventură.
Cheile Nerei fac parte din Parcul Naţional Cheile Nerei - Beuşniţa, unde se găsesc o serie de elemente unicat: Cheile Nerei, Cascadele Beuşniţei, Izvorul carstic Ochiul Beiului, Lacul Dracului, Izvorul Bigăr, făgete seculare, arbori monumentali de tisă, alun turcesc, sequoia giganteea, peşteri, floră şi faună relictară. Ca habitate şi ecosisteme protejate sunt pădurile seculare de făgete crescute pe calcare, pajişti şi stufărişuri cu fitocenoze de mare complexitate, stâncării, peşteri şi lacuri subterane, izvoare carstice şi cascade cu depunere de travertin, ecosisteme acvatice.
În zonă întâlneşti un număr impresionant de fenomene carstice, de la cele mai simple, câmpuri de lapiez, până la doline, izbucuri, ponoare, cascade, poduri naturale şi terminând cu cele mai spectaculoase avene, peşteri şi lacuri carstice.
Defileuri “ca-n filme”
Elementul cel mai grandios al peisajului din parc îl constituie defileurile şi cheile de o frumuseţe rară, sculptate adânc în masivele calcaroase de apele râurilor: Nera, Beu, Şuşara, Miniş, Ciclova, Oraviţa, Cremeniţa, Ulmu, care traversează acest spaţiu miraculos.
Alpiniştii se pot bucura de pereţi verticali, cu fisuri şi surplombe, înalţi până la 200 m (Cârşia Rolului, Cârşia Şoimului, Cârşia Căprariului), iar Turnurile Begului oferă pentru cei mai curajoşi şi experimentaţi trasee cu grade înalte de dificultate.
Potrivit preşedintelui GEC Nera, parcul cuprinde adevărate minuni acvatice. Reţeaua hidrologică a parcului cuprinde bazinele râului Nera şi ale afluenţilor săi, apa râurilor fiind sursa permanentă de viaţă şi frumuseţe pentru toate ecosistemele existente în acest areal.
Ape verzi-albastre
Pe tot întinsul sălbaticelor Chei ale Nerei, de la Şopotu Nou şi până la Sasca Română, pe o lungime de peste 20 km, întâlneşti ape verzi-albastre, spectaculoase, cu un curs întretăiat de cuvete adânci.
Datorită calcarelor, apele infiltrate în adâncuri formează cursuri subterane, care ţâşnesc din nou la suprafaţă sub forma unor izbucuri, cum sunt cele din Cheile Nerei (Iordanului) de la Beuşniţa, Bigăr, Lăpuşnic, Moceriş, Ducin, Tisia, Vicinic, Simion. Cele mai multe ape sunt încărcate cu carbonat de calciu, iar curgerea lor este însoţită de mari depuneri de travertin, pe patul de stuf calcaros formându-se o succesiune mirifică de cascade în trepte. Cele mai fascinante dintre ele sunt Cascadele Beuşniţei, adevărate orgi acvatice, unice în peisajul românesc prin frumuseţea şi originalitatea lor.
În apropierea acestor cascade se află şi Lacul "Ochiul Beiului", un impresionant izbuc, oglindă a propriei splendori a naturii genuine din acest spaţiu minunat.
“Comori” nedescoperite
Ecosistemul subteran al parcului, întins pe zeci şi sute de kilometri de galerii de peşteră, a fost până în prezent foarte puţin cercetat. El ascunde râuri şi lacuri subterane, universul fascinant al stalactitelor şi stalagmitelor, numeroase specii de vieţuitoare. Dincolo de valoarea lor turistică, importanţa acestor peşteri consistă, în special, în bogăţia de informaţii paleontologice detaliate pe care le oferă sedimentele lor acumulate în decursul timpului. Merită vizitate ca obiective turistice atractive peşterile: Dubova, Gaura Porcarului, Rolului, Sfânta Elena, Ponor Plopa, Ponor Uscat, Găurile lui Miloi.
Lacul Dracului – poartă legendară
Tot aici se găseşte şi Lacul Dracului, format prin prăbuşirea tavanului unei peşteri, şi care constituie un fenomen carstic unic în România. El este o poartă de intrare într-o reţea subacvatică de galerii, ce ascund misterele unei lumi secrete.
Legenda spune că demult, un moş hâtru, în timp ce stătea cu caprele la păscut, pe neaşteptate i s-a ivit în faţă un omuleţ cu un peşte în mână. Omuleţul i-a cerut bătrânului să îi frigă peştele pe jar de vreascuri uscate, având grijă să nu cumva să i se strâmbe coada, lucru pe care acesta l-a acceptat, cu condiţia ca omuleţul, la rândul său, să-i frigă un cap de ţap, fără ca acesta să "rânjească". Bătrânul s-a pus pe treabă şi a înfipt un băţ în peşte, aşa încât, coada acestuia nu s-a îndoit. Musafirul său, însă, care nu era altul decât diavolul, a legat botul ţapului cu o funie din coajă de tei. Jarul a ars teiul, fapt pentru care botul ţapului s-a desfăcut, arătându-şi dinţii. Furios că bătrânul l-a păcălit, diavolul s-a aruncat în lac. De atunci, acesta poartă numele de Lacul Dracului.
Expediţiile speologice întreprinse în Cheile Nerei au colectat un inventar bogat, fiind identificate situri paleontologice şi arheologice în 24 de peşteri. Aceste situri atestă şi urme de locuire umană (fragmente ceramice, vetre de foc din neolitic până în prezent).
Sursa: AGERPRES
