O înghiţitură de băutură alcoolică declanşează aproape instantaneu în organismul nostru un lanţ de reacţii complexe, prin care corpul încearcă să descompună alcoolul - substanţă străină şi toxică pentru om - şi să îl facă, pe cât posibil, inofensiv.
De la otravă la compus inofensiv
Alcoolul zăboveşte în gură prea puţin pentru a fi descompus de enzimele din salivă altfel decât în măsură foarte mică. Cea mai mare parte a alcoolului înghiţit trece în stomac şi acolo încep, de fapt, marile transformări.
Două tipuri de enzime intervin în descompunerea alcoolului - alcool-dehidrogenaze (ADH), care se găseşte în cantităţi mai mari în stomac şi transformă etanolul (alcoolul etilic) în acetaldehidă. Aceasta este şi ea toxică pentru corpul omenesc, aşa că trebuie metabolizată în continuare, procesul având loc la nivelul ficatului, unde acţionează cea de-a doua clasă de enzime. După ingestia de alcool, ficatul se apucă rapid de treabă pentru a neutraliza acetaldehida cea otrăvitoare. Procesul are loc cu ajutorul unor enzime numite aldehid-dehidrogenaze (ALDH), care transformă acetaldehida în acetat, un compus inofensiv.
De ce unii ţin la băutură, iar alţii nu?
Nu toată lumea are aceeaşi înzestrare enzimatică. Atât ADH, cât şi ALDH sunt clase de enzime care conţin mai multe asemenea substanţe, iar sinteza fiecărei enzime este codificată de câte o genă. Nu toţi avem aceleaşi gene, ci posedăm diferite variante ale genelor implicate în sinteza acestor enzime, motiv pentru care unii pot secreta cantităţi mai mari sau mai mici dintr-o enzimă sau alta, automat fiind şi ele mai mult ori mai puţin eficiente în metabolizarea alcoolului.
În al doilea rând, ficatul are şi el o „normă”, adică poate metaboliza doar o anumită cantitate maximă de acetaldehidă pe oră, în funcţie de cantitatea de ALDH pe care o are la dispoziţie. Când capacitatea lui de a descompune acetaldehida este depăşită, această substanţă se acumulează în organism, cu efecte dintre cele mai neplăcute. La unele persoane, slaba funcţionare a enzimelor face ca faza a doua a metabolizării alcoolului (transformarea acetaldehidei în acetat, la nivelul ficatului) să se desfăşoare cu randament foarte scăzut; ca urmare, acumularea acetaldehidei în sânge produce efecte precum creşterea pulsului, transpiraţii abundente, înroşirea feţei, greaţă şi vomă.
Toleranţa la alcool, aşadar, depinde mult de înzestrarea genetică individuală, fiind influenţată şi de alţi factori: de vârstă, de sex (de exemplu femeile tinere au o toleranţă la alcool mai scăzută decât bărbaţii de aceeaşi vârstă), de starea de sănătate a organismului, de cantitatea şi tipul de mâncare consumate în ziua respectivă.
Sfaturile specialiştilor
Ce recomandă specialiştii? În primul şi-n primul rând, cunoaşterea toleranţei individuale (desigur, ar fi preferabil să nu ajungem la această cunoaştere prin experimentarea a nu ştiu câte episoade de beţie, soldate cu vărsături, mahmureli şi cine ştie ce alte consecinţe mult mai rele.) Odată ce fiecare om îşi cunoaşte limita la băutură, e bine să şi-o respecte.
Apoi, e bine să ţinem seama de sfatul bătrânesc de a nu bea pe stomacul gol. Mâncând înainte de a bea alcool, sau în timpul „partidei de băut”, ne protejăm într-o oarecare măsură mucoasa gastrică împotriva iritării produse de alcool, iar pe de altă parte, încetinim absorbţia alcoolului la nivelul stomacului, dând răgaz ficatului să-şi facă treaba, fără a i se depăşi „capacitatea de producţie”.
Sursa: descopera.ro
CITEŞTE ŞI: Aspecte INEDITE ale Terrei/ PĂMÂNTUL - o planetă fascinantă
