Dacă vrei să faci din mine/ altceva decât ce sunt,
fă-mă, uite-aşa, cât bobul/ unui grâu, să mă ascund
sub această arătură,/ sub această ţărnă sfântă,
unde mâini necunoscute/ bat din palme şi descântă,
leagănă şi cheamă ploaia/ şi se roagă să cresc mare,
bun (şi eu) măcar o dată/ pentru cea secerătoare
de la marginea-ntâmplării,/ din lungimea unui vis
dinspre care vii la mine,/ despre care nu am scris
nici măcar o vorbă rară, nici măcar o vorbă deasă,
nici măcar o vorbă lungă/ de aici până acasă...
ori o vorbă foarte fină,/ foarte clară, foarte scurtă,
de aici până la brazdă,/ de aici până la turtă,
de aici până la verde.../ foaie verde înc-o dată,
până când a fost odată/ nu se-ntâmplă niciodată...
de aici până la foame,/ până unde (n)-ai răbdare,
până unde stai cuminte.../ doamna mea secerătoare!
