Am zis că vii cu fluturul de şapte...!...
Sunt pregătit, mă duc să te aştept
acolo şi atunci, unde, odată,
din adâncimea unui înţelept,
mi-a coborât (în Suflet şi în Cale)
alt fel de capăt, alt fel de-nceput,
alt fel de-a vrea înalt şi de-a pricepe
lumina celui ochi Necunoscut,
fără de care (pururi) nu se poate
nici eu, nici tu, nici fluturul de şapte!
Puţin, foarte puţin... gata, s-aude
scurtarea depărtării... văd (şi-n gând!)
apropierea cestui Pur şi Simplu
fâl-fâl, fâl-fâl... minune fluturând
verde, albastru... delicat în tonuri
calde şi reci, cu tâlc de rogvaiv,
desfăşurare clară, majestoasă,
din ochiul Tot, din ochiul Catastif,
o zi ş-o noapte, înc-o zi ş-o noapte...!
Am zis că vii cu fluturul de şapte!
