Cel mai important târg de vinuri din România a avut loc la Romexpo în weekedul 20-22 martie. Deşi, tradiţional, târgul se ţine toamna, iată că de câţiva ani, la presiunea unor producători care au vinuri de lansat primăvara, în special albe proaspete şi rose-uri, există şi o ediţie care are loc în primele luni ale anului. Unii ar putea spune că două târguri anuale administrate de acelaşi organizator sunt cam multe pentru stadiul industriei autohtone, dar şi că e o diferenţă mare între alte târguri de profil din Occident, care, pe lângă numărul mult mai mare de expozanţi, înţeleg să ofere şi evenimente conexe simplei expoziţii cu vânzare (cursuri susţinute de specialişti, prezentări în cadru restrâns ale unor ţări, podgorii, producători etc).
Demn de menţionat
Primul vin pe care l-am degustat la acest Goodwine a fost noul spumant de la Balla Geza, din mustoasă de Maderat, îmbuteliat în Ungaria, la Garamvari szolobirtok vinarium. De altfel, şi dopul poartă marca Chateau Vincent, brandul de spumant al cramei ungare. E o metodă practicată de cel puţin alţi doi producători din vestul ţării, care aleg să facă fermentaţia secundară în străinătate. Altfel, este un vin foarte bun, un spumant care nu e rezervat aromatic, precum atâtea altele, fără arome clasice de pâine şi alune, ci un vin din care se revarsă fructele, atât aromatic cât şi gustativ (mere, pere, piersici), foarte asemănător vinului liniştit, din acest punct de vedere. Brut şi produs prin metoda traditională, are 13 la sută alcool. Înţeleg că va costa în jur de 40 lei. E bine.
Asemănări
A urmat un "calup" de crame care oferă un sentiment asemănător. Cred că industria noastră a depăşit momentul în care dacă vinul era proaspăt şi băubil era deja mare lucru. Acum se observă o uniformizare a metodei de producere, în care produsul final diferă destul de puţin.
Crama Vinc (o noutate pentru mine, din judeţul Dolj), Avereşti, Alcovin Măcin, Domeniul Rădoi şi Răteşti joacă în aproximativ aceeaşi grupă valorică, preţul făcând diferenţa. Avereşti continuă să ofere vinuri decente, low-cost (sub 20 de lei), ceea ce e de apreciat, mai ales că acest segment de piaţă este încă plin de antimaterii. Pe ei îi înţeleg, au plantaţii foarte mari şi nu pot concura cramele butic, oferind vinuri fistichii.
Alcovin Măcin s-a prezentat cu un aligote bun, fresh şi surprinzator de aromat, gama Curtea Regală. Şi noul Renatus alb 2014 este bun, avand densitatea şi "şmirghelul" gustativ care-l evidenţiază în peisaj.
Vinc şi Rădoi oferă ceva mai avansat calitativ, dar la un preţ puţin mai mare (25-30 lei). Prima cramă aduce un sauvignon tipic şi fresh, pe lângă etichetele care vor face ravagii între ornitologi. Mergea şi-o barză... Domeniul Rădoi continua linia debutului surprinzător, aducând un nou sauvignon blanc foarte bun. Mai sunt de apreciat chardonnay-urile (cu şi fără lemn) şi rose-ul din fetească neagră.
Crama Răteşti se poziţionează mai sus. Prea sus. După părerea mea - şi mă ştiţi, n-am încercat vreodată să fiu simpatic sau să mă pun bine, nefiind mâncător de pişcoturi - "hype"-ul din jurul acestei crame din nordul ţării este încă nejustificat de vinuri. Sau, din alt punct de vedere, preţul e încă nejustificat pentru calitatea unor vinuri. Poate feteasca neagră să merite, pentru diversitate. Am gustat un riesling foarte bogat aromatic şi un sauvignon foarte rezervat. Am rămas niţel nedumerit, aşteptându-mă să fie invers.
Darie, Vincon, Cricova şi Ostrov Mai sec, mai fin, mai ieftin
N-am inclus Crama Darie (Topalu, Dobrogea) în lista de mai sus, pentru că e un caz separat. Şi aici preţul e sus (45-50 de lei), însă sunt ceva mai naturali în abordare. Vinurile nu sunt uimitoare, cu excepţia unui chardonnay late harvest, foarte bogat şi dens gustativ, cu posibilitate de învechire pe termen lung, însă cu ceva mai mult realism ar putea să iasă în viitor chestiuni interesante de acolo.
La Vincon am gustat câteva vinuri decente, cum ar fi o fetească neagră 2013, cu o etichetă simpatică, numită Mirabilis Machina. Am rămas plăcut impresionat de un riesling italian 2011, foarte tipic şi rezistent la timp, inclus în gama Beciul Domnesc grand reserve (brrr!), şi un muscat sec, încă neetichetat. E cam recurentă treaba asta cu neetichetatul şi nepreţuitul.
Cricova. Stand mare, fete cu picioare lungi. Spumantele sunt o afacere aici, am şi scris de unul acum câteva zile. În rest... stand mare, fete cu picioare lungi.
Domeniile Ostrov. După roseul Grigorescu, cel de la Ostrov a strălucit. Bine, să ne înţelegem, e şi vorba de preferinţe personale. Mai sec, mai fin, mai ieftin. Mi-a plăcut şi feteasca albă din gama Naiada.
George Mitea este blogger la lucruribune.blogspot.ro.
CITEŞTE ŞI: VINUL românesc în Belle Epoque: Ce struguri se cultivau în 1902
