(CLICK aici pentru a citi PRIMA PARTE despre cele mai bune vinuri de primăvară)
Cel mai important târg de vinuri din România a avut loc la Romexpo în weekedul 20-22 martie. Deşi, tradiţional, târgul se ţine toamna, iată că de câţiva ani, la presiunea unor producători care au vinuri de lansat primăvara, în special albe proaspete şi rose-uri, există şi o ediţie care are loc în primele luni ale anului.
Branduri puternice
La Jidvei am gustat noile vinuri 2014 din gama Owner's Choice, vinuri foarte bune, proaspete şi fine, rezultat al colaborării cu oenologul Marc Dworkin. Bine, sper să nu coste tot 80 de lei, dar sunt vinuri bune. În special pinot gris-ul ar fi de încercat. Am gustat primul rose din gama Grigorescu (cabernet? syrah?). Fiind demisec vă daţi seama că e conceput sa fie ceva mai dens şi greu pe papile. N-am înţeles de ce e mai scump decat dry muscatul sau celelalte din gamă. Dacă e vorba de rose, mult mai agreabil s-a prezentat un spumant brut, care a surprins prin aromele de alune. Mă aşteptam la bombonele şi aici.
La Casa de vinuri Cotnari (a nu se confunda cu SC Cotnari SA) am gustat o fetească neagră 2013 foarte bună, diferită de mulţimea de pe piaţă. Mai rubinie, însă nu lipsită de corpolenţă, cu arome plăcute, tipice, cu lemn bine integrat. Va fi inclusă într-o nouă gamă, ceea ce îmi dă un sentiment de nelinişte în ceea ce priveşte preţul, dar vom vedea.
Asta-i Budureasca!
Budurească. 2013. Două cupaje Daphix (alb, chard/fetească regală) şi Zenovius (roşu, cab/shiraz). Vinuri ok, pe care nu te-ar deranja să le bei într-un restaurant, dar nici nu le-ai căuta în mod special. Cel roşu are mai multă personalitate, deşi e mai greu de reperat sub valurile de taninuri, e drept moi şi dulci, şi picanterii datorate baricului. E stilul new-world clar şi asumat.
Casa Panciu. Aici am avut un singur dor: să gust spumantul brut. Aşa am şi făcut şi e într-adevăr foarte reuşit, fin şi bine lucrat. Deşi nu cred că e cel mai bun spumant românesc, dar nici nu m-a întrebat nimeni aşa ceva ca să răspund. Am gustat şi o fetească neagră pe care am văzut-o şi în Auchan la 50 de lei. Ok, jovială şi neforţată.
“Funky”
Oprişor. Aici am gustat P-ul din Ispita, Smerenie 2011, Cabernetul cu etichetă roşie 2012 şi o Drăgaică, la care am uitat anul. Sunt vinuri foarte bune, big&bold, însă prea asemănătoare! Bine, e doar părerea mea, gustul meu etc. Remarc cabernetul, pe stil mai catifelat şi molcom, care e într-adevăr reuşit an de an, dar e întotdeauna lansat prea devreme, obligând cumpărătorul fie să-l bea prea tânăr şi pierzând ceva din sumar, fie să-l ţină câţiva ani ca să se bucure pe deplin de el.
La Ştirbey am încercat sauvignonul blanc Vitis Vetus 2011, cu aromele sale minerale, uşor "funky" şi corp bun, promiţător în perspectivă. Sigur, aş zice că 2010 mi s-a părut un pic mai bun, însă poate mă înşeală memoria. Blendul de novac şi negru de Drăgăşani - Genius Loci 2011 - nu m-a dat pe state. Fructat, însă lipsit de seriozitate, de rigoare. Nu mai ştiu care e starea viilor la Ştribey, însă acesta pare din plante mult mai tinere decât cele din care a iesit Novacul art deco 2007. În rest, spumantele şi tămâioasa dulce: super!
La Via Sandu, am remarcat - ca de fiecare dată - caracterul onest al vinurilor. Mi-a plăcut cramposia - lin curgătoare ca întotdeauna - şi cabernetul 2013 fără lemn, suculent şi delicios.
Cu totul şi cu totul altceva
Am gustat cel mai bun pinot noir românesc. 2011 "Luscan" - o tipicitate şi o onestitate gustivă rară prin ţărişoara noastră - şi un merlot 2011 numit Distinctis, o expresie foarte elevată a acestui strugure, exprimând acelaşi sentiment de naturaleţe şi firesc. Nu sunt vinuri ieftine (aproximativ 60 de lei) însă îşi merită preţul.
Oricum, dacă am zis cu ce am început, hai să zic şi cu ce am sfârşit: Vinarte. Am gustat Nedeea 2013, blendul de negru, novac şi fetească neagră, cam apăsat încă de baric, dar cu potenţial, şi am încheiat ziua cu un Prince Matei 2009. Bun vin şi cu multă viaţă în faţă!
Marea surpriză a târgului
Winero. Aici mi-a plăcut rose-ul 2013, cel cu eticheta aurie. Remarcabil, fin, pe stil provensal. Remarc şi cuvee-ul 2011, din gama furculision. Ce mi se pare remarcabil aici (şi mi s-a părut întotdeauna, de la merlotul Alira 2009) e miraculosul talent al lui Marc de a scoate vinuri atât de "grele" din vii atât de tinere. Sigur că pentru a face asta lasă strugurii să se supracoacă şi de aici apar nişte repere aromatice şi gustative mai dense şi mai răscoapte. E ca diferenţa dintre fructul proaspăt şi cel din dulceaţă. Că veni vorba de dulceaţă, am gustat şi un experiment. Un vin roşu cu 100 de grame de zahăr. Frumos, rubiniu strălucitor, foarte fin, cu taninuri plecate în vacanţă, fără să ţi se dea sentimentul de greutate. E ironic, dar vinul roşu dulce mi s-a părut mai proaspăt decât vinurile seci... Poate şi pentru că e făcut de altcineva, un vinificator italian tânăr.
Importatori n-au prea fost. Erau nişte vinuri bulgăreşti. Să remarc White Stallion 2011 de la Angelus Estate, un cupaj încă foarte proaspăt. De la Tenuta Carretta/ Eduardo Miroglio am gustat cel mai bun vin al zilei: Villa Ile, Ile Nero, un nebbiolo 2003 foarte bun şi cu potenţial de încă pe atât. Sincer, fiind îngrămădeală mare, n-am apucat să văd/ înţeleg dacă era Barolo au ba, însă nu ar avea prea multă importanţă în cazul de faţă. Evoluat, fin şi delicios!
Şi aşa ajungem la marea surpriză a târgului, pentru mine: vinurile din viile celor de la 1.000 de chipuri (winebarul). Nu neg că m-am mai întâlnit cu ele cândva, înainte de a fi etichetate. Nu mai ştiu însă dacă erau chiar acestea sau dintr-o recoltă anterioară. E drept că îmi reproşez câteva lucruri în ceea ce priveşte nu degustarea, cât mai ales transportul lor până în vizuină. CFR-ul a oferit în acea zi călătorilor o surpriză: saună inclusă în preţ.
George Mitea este blogger la lucruribune.blogspot.ro.
CITEŞTE ŞI: GHID UTIL/ Recomandări de VINURI BUNE şi IEFTINE
