Fructe învelite în foiţă de aur, lichioruri în care plutesc fărâme de aur, îngheţate decorate cu praf de aur… Nu mai este o surpriză că aurul e comestibil. E drept, prea multe beneficii nu aduce sănătăţii, dar măcar nu face rău. Restul e… răsfăţ.
Obiceiul de a consuma aur există de secole, relatează descopera.ro. În Evul Mediu, cei foarte înstăriţi ofereau la ospeţe - şi mâncau ei înşişi - fructe aurite (poleite cu foiţă de aur foarte fină) şi care puteau fi consumate ca atare, ori dulciuri preparate şi ele cu aur. Oamenii acelor vremuri nu se gândeau, însă, făcând asta, numai să-şi demonstreze bogăţia. Ei aveau asupra aurului o viziune diferită de a noastră: îl considerau - sub influenţa gândirii magice şi a alchimiei - un metal valoros sub multe aspecte, inclusiv cel al efectelor asupra corpului uman. Un metal atât de nobil nu putea fi decât binefăcător sănătăţii.
Cine ştie, poate chiar se simţeau mai bine după ce-l ingerau, dar pesemne datorită unui efect placebo. Altminteri, strict fizic vorbind, aurul nu le făcea nici bine, nici rău. Mulţumită uneia dintre calităţile lui remarcabile - foarte slaba reactivitate chimică, care îl fereşte de oxidare şi coroziune şi îl face atât de preţuit în industrie - aurul nu era atacat nici de acidul clorhidric din sucul gastric, nici de puternicele enzime din restul tubului digestiv şi trecea nealterat prin corp.
Pe măsură ce concepţiile medievale legate de presupusele beneficii ale consumului de aur păleau în lumina concepţiilor ştiinţifice ale secolelor progresiste care au urmat, a mânca aur nu mai includea ideea de terapie. Odată ce oamenii se lămuriseră că aurul nu oferea beneficii majore sănătăţii, ideea de a mânca aur ca tratament preventiv ori curativ nu mai era de actualitate şi cei care doreau să consume aur o făceau doar pentru a-şi etala posibilităţile materiale.
Alcool îmbogăţit cu aur
Una dintre formele interesante, apărute de secole şi păstrate şi azi, de a include aurul în produse alimentare o reprezintă băuturile cu aur. Goldwasser este o băutură alcoolică, aromată cu extracte de plante şi îmbogăţită cu fărâme de foiţă de aur de 22 sau 23 de carate. Tradiţia preparării sale este germană, băutura fiind fabricată începând din secolul al XVI-lea la Danzig (pe atunci un oraş german), astăzi Gdansk, în Polonia.
Goldschläger este un produs italian (deşi iniţial a fost fabricat în Elveţia), o băutură spirtoasă cu destul de mult alcool (43,5 la sută) şi cu minusculi "fulgi" de aur plutind în ea.
Ceai verde în care pluteau fragmente mărunte de foiţă de aur era vândut în Japonia, în oraşul Kanazawa.
Aurul pentru consum este foarte pur
Spre deosebire de aurul pur, căruia nu i se cunosc, în momentul de faţă, efectele toxice asupra organismului uman, anumiţi compuşi chimici care conţin aur (de pildă, sărurile de aur) nu sunt comestibili.
Aurul potrivit pentru consum uman este foarte pur - cel puţin 22 de carate. Atunci când e utilizat în produse alimentare, aurul devine şi el un "E" - un aditiv alimentar aprobat pentru consum în Uniunea Europeană - anume E 175.
În bucătăria unor ţări ale Asiei, foiţa de aur - cu conotaţia ei de lux şi distincţie - intră şi astăzi în compoziţia unor dulciuri specifice: prăjturi, jeleuri de fructe, bomboane etc.
Iar urmând exemplul asiatic - şi inspirându-se şi din tradiţia medievală occidentală, pe care o adaptează gastronomiei actuale - câteva localuri pretenţioase propun unui mic număr de clienţi, blazaţi de minunăţiile gastronomiei moderne, feluri opulente, în care aurul vine să aducă acea notă de "special", de "exclusivist" care le scoate în evidenţă în peisajul supraaglomerat al lumii restaurantelor.
Deserturi aurite
Ciocolată fină, fructe exotice, trufe, diamante, foiţă de aur şi îngheţată sunt doar câteva dintre ingredientele pe care le conţin cele mai scumpe deserturi din lume.
În anul 2007, Cartea Recordurilor a consemnat apariţia celui mai scump desert din lume - la vremea aceea - sub forma copleşitorului Frrrozen Haute Chocolate (video), oferit de restaurantul new-yorkez Serendipity 3, la preţul de 25.000 USD. Cacao (din peste 14 ţări), lapte, 5 grame de aur - cam aşa e reţeta; în esenţă, este vorba despre o îngheţată care conţine şi niţel aur, garnisită cu frişcă şi cu încă un pic de aur, totul servit într-o cupă de aur, cu o linguriţă tot de aur…
Şi să nu vă imaginaţi că nu se poate şi mai şi: în 2011, hotelul Lindeth Howe Country House, din nordul Marii Britanii, a ieşit la rampă cu o ofertă şi mai decadentă: o budincă (făcută din cea mai fină ciocolată belgiană, scăldată în arome de piersici, portocale şi whisky) decorată şi ea cu aur (plus un diamant de 2 carate, ca şi cum aurul nu era de ajuns!) la preţul fabulos de 22.000 de lire sterline - circa 25.000 euro.
În topul celor mai scumpe deserturi din lume se găseşte şi prăjitura Sultan's Golden Cake, care seamănă mai degrabă cu un lingou de aur, decât cu o prăjitură. Aceasta poate fi cumpărată doar de la Ciragan Palace Kempinski Hotel, din Istanbul, Turcia, la preţul de 1.000 de dolari. Sultan's Golden Cake este preparată din pere, smochine şi piersici, toate acestea fiind conservate într-un tip de rom din Jamaica pentru doi ani. În plus, prăjitura are toping de caramel, foiţă de aur de 24 de carate şi trufe negre.
Mai multe CITEŞTE AICI -->> http://www.descopera.ro/povestea-aurului/8913346-aurul-in-gastronomie
