Veniţi mai aproape, oameni buni, am veşti mari! Hai, hai, nu staţi deoparte! Sunt mari, mari de tot! Ştiţi întrebarea aia celebră, despre cum de s-a format rasa umană? Care a fost fermentul care ne face ce suntem astăzi? Ce ne-a despărţit de animale?
Ei, aici şi acum, veţi căpăta raspunsul! Nu glumesc, staţi alături de mine, pentru că azi, numai aici, vi se va revela natura fiinţei umane, acel mic lucru care ne-a făcut să stăpânim planeta şi să fim azi ceea ce suntem. Sunteţi gata? Vreau sa spun - GATA? Gata-gata?
Nu Dumnezeu
Ei bine, aşa cum unii oameni credeau, dar le era frică să spună cu voce tare, răspunsul nu este... abilitatea de a crea unelte, nici degetul opozabil, staţi jos. Nici creierul nostru mare. Probabil nici Dumnezeu, dar încă cercetăm. Ei bine, doamnelor şi domnilor, răspunsul este cel intuit de cititorii noştri fideli din barul Lido, satul Corbu Nou, comuna Măxineni, judeţul Brăila. Şi acesta ar fi - sunet de tobe - alcoolul!
Verificat ştiinţific
Da, doamnelor şi domnilor, un studiu foarte respectabil produs de câţiva cercetători americani, publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences (care e ditamai revista de ştiinţă, locul unde publici dacă vrei să câştigi premiul Nobel), arată că ceea ce ne separă de alte rude cu patru membre este capacitatea de a asimila alcool fără să cădem pe jos din prima.
Pe înţelesul tuturor
La ce ne-ar folosi? Păi, să vă explic: am fost primate, trăitoare în copaci. Multă vreme oamenii de ştiinţă s-au întrebat care ar fi fost motivul pentru care strămoşii noştri au părăsit siguranţa coronamentului pentru pericolele solului. Răspunsul este puţin surprinzător: fructele fermentate. Vedeţi voi, orice primată ar fi îngurgitat o fructă căzută din copac şi fermentată ar fi intrat într-o stare veselă. Şi odată aflată în acea stare ar fi fost pradă uşoară pentru suratele mai sobre, dar şi pentru celelalte bestii care trăiau pe-acolo.
Şi-aşa se făcu că, acum 10 milioane de ani, o primată, pe care o vom numi de dragul discuţiei Gigel, a căpătat o mutaţie genetică care o făcea prima posesoare din lume a enzimei ADH4, adică chestiunea care ne face şi azi (relativ) rezistenţi la alcool.
Ei, din momentul acela, Gigel şi urmaşii săi au putut mânca fructele cazute pe sol fără a cânta instantaneu “My way” şi a dansa “Macarena”. Un avantaj imens faţă de celelalte maimuţe, care mureau de foame prin copaci, de frica prădătorilor care le-ar fi luat ca din oală dacă s-ar fi împleticit prin pădure după câteva fructe căzute (printre care - mai ales - vitis silvestris, străbuna viţei de vie actuale).
Deci, oameni buni, vedeţi voi, lucrul care ne-a făcut oameni nu e apetitul pentru carne sau alte explicaţii savante. Pe lângă asta, cred că primul somelier din lume a fost ăla care a zis "bă, băieţi, vedeţi că bucata de mamut în sânge merge bine cu bobiţele alea fermentate de le găsim pe jos, prin pădure".
În concluzie, ce s-o mai dăm cotită, adevărul adevărat e că alcoolul ne-a facut oameni!
Rose de Purcari 2014, din Republica Moldova
Vinul "roz sec" are indicaţie geografică Ştefan Vodă (sud-est) şi este un blend de cabernet, merlot şi rară neagră, cu 13,5 la sută alcool. Se prezintă într-o culoare rose somon, cu tuşe portocalii. Aromatic, joacă între cireşe albe şi amare, gustul este de cireşe roşii şi piersici dobrogene, uşor picant pe limbă, acrişor, cu o remanenţă medie, amintind de zmeură. Un vin fără fizz artificial şi foarte versatil în asociere cu mâncarea.
E interesant (şi am studiat pe viu impresiile participanţilor la degustarea acestui vin) că nu toată lumea este încântată de un rose foarte expansiv, cu aciditate şi rest de dioxid de carbon. Multă lume preferă un altfel de rose, mai "liniştit", asimilabil mai degrabă unui roşu foarte light, cu amprentă aromatică mai evidentă, decât un rose mai eteric, dar foarte fresh.
Şi cred că acest exemplar de la Purcari are locul lui în panoplia aparent redusă, dar cu nenumărate pliuri fine, a vinului rose.
De la mine primeşte 83 de puncte, iar dacă vreţi să-l încercaţi va trebui să scoateţi din buzunar aproximativ 32 de lei în marele retail.
George Mitea este blogger la lucruribune.blogspot.ro.
