Aşa cum v-am mai relatat, gustul unei mâncări nu este totul. Participăm la actul hrănirii cu mult mai multe simţuri decât ne imaginăm şi există un număr mare de elemente, cu totul neaşteptate, care influenţează ceea ce gândim şi simţim despre mâncarea aceea. Muzica pe care o auzim, lumina din jur, culoarea farfuriilor, mărimea tacâmurilor, până şi numele sub care ne este prezentată mâncarea - toate ne influenţează percepţia şi pot face în mod subtil, dar esenţial, deosebirea dintre o masă bunicică şi una grozavă.
Efectul veselei
Un subdomeniu mult investigat de „gastrofizicieni” este cel al influenţelor exercitate de veselă, tacâmuri, pahare asupra gustului alimentelor, aşa cum este el perceput, şi asupra comportamentului alimentar al oamenilor, a relatat descopera.ro.
Hai să zicem că relaţia dintre mărimea farfuriei şi cantitatea de mâncare pe care o ingurgităm încă e destul de uşor de priceput: aceeaşi porţie de mâncare umple mai mult dintr-o farfurie cu diametrul de 20 cm decât una cu diametrul de 25 cm, „păcălind” creierul să creadă că mâncăm mai mult. Din acest motiv, mulţi nutriţionişti recomandă să mâncăm porţii mai mici, din farfurii mai mici, dacă vrem să slăbim.
Ceva mai ciudată este însă descoperirea - iarăşi cu aplicaţii în complicata problemă a pierderii în greutate - că oamenii au tendinţa de a mânca mai puţin dacă farfuriile sunt roşii, comparativ cu situaţia în care mănâncă din farfurii albe sau albastre. Conform unui studiu efectuat de o echipă de cercetători germani şi elveţieni, persoanele care consumă alimente de pe farfurii de culoare roşie şi beau din recipiente de aceeaşi culoare îşi reduc consumul alimentar cu până la 40 la sută. De ce e aşa, nu ştie nimeni; după o ipoteză, fenomenul s-ar putea datora faptului că această culoare este, de obicei, asociată cu ideea de pericol. Dar e numai o ipoteză.
Nu numai farfuriile, ci şi tacâmurile au importanţa lor în modul în care judecăm un aliment. Şi, din nou, e greu de spus „de ce”. Dar asocierile există şi ne surprind: alimentele mâncate cu un cuţit par mai sărate decât cele mâncate cu lingura, furculiţa sau scobitoarea.
Potrivit altui studiu, unele alimente păreau „mai scumpe” atunci când erau mâncate cu o linguriţă uşoară de plastic decât atunci când erau mâncate cu o linguriţă de plastic îngreunată intenţionat (cu o greutate adăugată în mâner, astfel încât să cântărească mai mult). Iaurtul, de exemplu, mâncat cu linguriţa uşoară, părea mai dens şi participanţii la test aveau impresia că era de calitate mai bună şi costa mai mult.
Dar şi materialul din care sunt făcute tacâmurile contează. Dacă este mâncată cu linguri de metal, mai grele, o mâncare pare mai bună decât dacă e mâncată cu linguri de plastic metalizat.
Importanţa partenerilor de masă
Şi, chiar dacă aici depăşim domeniul gastrofizicii (intrând într-un domeniu mai vast care ar putea fi denumit mai curând „psihologia mesei”), merită menţionat că şi tovarăşii de masă au importanţa lor: într-un grup de persoane care iau masa împreună la restaurant, persoana care comandă prima se bucură de mâncare mai mult decât ceilalţi. Când cineva ia masa cu încă o persoană, mănâncă cu circa 35 la sută mai mult decât atunci când ia masa singur, iar dacă mănâncă împreună cu alte trei persoane, consumă cu circa 75 la sută mai multă mâncare! MAI MULTE, CITEŞTE AICI -->> http://www.descopera.ro/stiinta/13431299-mancarea-perfecta-hrana-si-enigmele-mintii-umane
