ARTĂ ŞI VIN/ O seară în atelierul lui Sorin Ilfoveanu

ARTĂ ŞI VIN/ O seară în atelierul lui Sorin Ilfoveanu
Evaluaţi acest articol
(2 voturi)

Marţi, 6 octombrie, pe la orele cinei, am stat la o masă pătată de vopseluri şi am băut vin. Nu, nu mă compătimiţi, nu zugrăvesc prin casă. Eram în atelierul şi în prezenţa unuia dintre cei mai mari pictori români, anume Sorin Ilfoveanu, printre zeci de tablouri minunate, împreună cu un grup de oameni serioşi: jurnaliştii Luca Niculescu, Adrian Ursu şi Ion M. Ioniţă, muzicianul şi regizorul Hanno Höfer, sculptorul Adrian Ilfoveanu, George Chendi (director la Alma Tim, un mare importator de vinuri şi alte băuturi) şi, desigur, "organizatorul" seratei, unicul şi inimitabilul George Moisescu.

Scopul întâlnirii n-a fost unul lucrativ, nu s-a vândut nimic, nu s-a tranzacţionat nimic, ci doar s-a vorbit despre câte în lună şi în stele şi, din fericire, foarte puţin despre Băsescu. Oameni cu mansardele frumos mobilate au trecut de la episoade istorice interesante din preajma lui 1918, filme româneşti, muzică de jazz şi, cum altfel, artă.

Nu că aş fi vreun expert, însă îmi plac foarte mult peisajele din seria "Alb", deşi e puţin probabil să-mi permit vreunul în viitorul apropiat. Apropo, întâlnirea a avut loc în ziua dinaintea vernisajului noii expoziţii intitulată "Levant după Levant", deschisă la galeria AnnArt, până pe 8 noiembrie. Aviz amatorilor.

Despre vinuri

Din fericire s-au integrat bine în peisaj. Sunt vinuri preţioase (la propriu şi la figurat) din portofoliul Alma Tim/ Smartdrinks.ro şi au fost toate foarte bune şi excelente.

Partea americană provine de la Terlato Family şi a constat în:

The Federalist Chardonnay 2012. Trebuie spus că sunt vinuri "patriotice", fiecare dedicat unui anume părinte fondator al Statelor Unite. Acest specimen din Russian Valley este delicios, plin şi vanilat, fără a fi obositor. Un soi de cremă de lămâie lichidă – 90 de puncte.  

The Federalist Dueling Pistols 2010 e un blend 50-50 de Zinfandel şi Shiraz din Dry Creek Valley. Foarte plăcut, băubil şi amabil. Nu tocmai precum Alexander Hamilton. Mure, cireşe negre, condimente – 89 de puncte.

Rutherford Hill Merlot 2010 vine din Napa Valley şi aduce fructe roşii, "coapte" alături de condimente dulci şi cafea. Un vin mângâietor cu papilele, de o calitate foarte bună, deşi e nu e deloc o ediţie limitată – 86 de puncte.

Rutherford Hill Cabernet Sauvignon 2010, Napa Valley. Un vin full-throtle, erect ca un obelisc. Nas serios, cernelos şi un pic vegetal cu afine şi coacăze, stejar bine integrat. Excelent - 90 de puncte!

Uau! Reprezentanţii "lumii vechi"

Lumea veche a fost reprezentată de:

Aegerter Chablis Vieilles Vignes 2011. A fost servit după ruda americană şi, evident, şoaptele sale nu s-au auzit prea bine din pricina naturii expansive şi gălăgioase a precedentului "vorbitor", chiar dacă de familie bună, pentru un american. Citric, cu o bună concentraţie, delicat pe papile, niţel cam neatent pe final – 84 de puncte.

Roşiile au fost din "familia" Brotte, vinuri de negociant, dar de clasă. Nivel de alcool mare: 14,5/ 15,5/ 16! Deh, ăsta-i Ronul de sud. Trei apelaţii, culminând cu Chateauneuf-du-pape.

Brotte Vacqueyras Vieilles Vignes 2010. Tot din vii vechi. Uau! Un nas foarte elegant, cu cireşe negre, mure, coacăze, coriandru, lemn uscat. Taninuri fine şi mătăsoase – 91 de puncte. Cel mai surprinzător vin al serii.

Brotte Gigondas Vieilles Vignes 2011. Vin concentrat, cu o culoare densă şi un nas amalgamat, de ierburi, fructe negre, piper, chimen şi o tuşă salină, amăruie şi cărnoasă amintind de măslinele kalamata. O bestie gustoasă, cu 15,5 la sută alcool – 89 de puncte.

Brotte Chateauneuf-du-pape Vieilles Vignes 2011. Vin de nani, nani, somn uşor, cu 16 la sută alcool. După mine nu e încă în cea mai mare formă. Cred că mai are nevoie de câţiva ani pentru depliaj. Taninurile sunt încă robuste. Remarcabila este mascarea nivelului uriaş de alcool, prin faldurile dense, texturate, ale licorii – 90 de puncte.

O seară faină şi un drum lung

Pentru că încă mai mişcam ni s-a propus şi un rom dominican numit Atlantico Private Cask produs în stil solera. Noroc cu băutura aceea insipida şi incoloră... cum i-o spune!?, pe care m-am forţat s-o beau toată seara. E drept, şi mezelicurile şi brânzeturile şmechere din dotare au mai atenuat din şoc. Am devenit fan vită uscată cu această ocazie.

Ca la toate şuetele organizate de George Moisescu m-am simţit minunat. Vinu-i vin, oamenii oameni, viaţa scurtă, arta lungă, dar nu la fel de lungă ca un drum Bucureşti - Galaţi într-un microbuz cu o climatizare îndoielnică.

În rest, sunt fericit să vă anunţ că nicio operă de artă nu a avut de suferit în timpul acţiunii din acea seară.

George Mitea este blogger la lucruribune.blogspot.ro.

IATĂ şi "un blend aiuritor: Simfonie 2011, o compoziţie Domeniul Coroanei Segarcea"

Citit 1678 ori Ultima modificare Marți, 13 Octombrie 2015 13:20

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.