Am o mare problemă când merg la piaţă să cumpăr legume. Mi-aş dori pentru salată ingrediente sănătoase şi proaspete, cu cât mai puţine chimicale. Şi de multe ori mă întorc acasă cu sacoşa goală, pentru că nu am încredere în ceea ce găsesc pe tarabe. Cine nu a auzit de tomate vopsite, de prafuri pentru crescut şi pentru copt, de legume care stau cu anii fără să se strice din cauza chimicalelor injectate în ele?
Acesta este motivul pentru care am dat imediat curs unei invitaţii la o familie de producători de legume din Lieşti, despre ale căror roşii mi s-a spus că ar putea foarte bine să poarte eticheta „bio”.
Seră sau muzeu?
Emoţionată, Iuliana Lupoaie mă invită direct în grădină. Roşiile, castraveţii, ardeii, fasolea verde cresc luxuriante ca într-un paradis al legumelor. Se vede de la o poştă că fiecare plantă e îngrijită şi dichisită cu toată priceperea. Parcă fiecare frunză, fiecare rod e la locul lui, semn că s-a muncit pe îndelete.
„Suntem grădinari de 3-4 ani. Am făcut ceva cursuri la primărie, dar mai mult am învăţat din experienţă. Am pornit de la un solar mic, iar în fiecare an, banii pe care i-am câştigat i-am investit şi ne-am extins. Avem în prezent 30 de ari”, povesteşte cu simplitate gazda.
„Grădina este viaţa noastră”
La câtă muncă necesită să ţii un asemenea solar, aflu cu stupoare că toate lucrările sunt făcute doar de membrii familiei: „Sunt prea pretenţioasă să aduc alţi oameni. Mă ajută soţul, copiii şi soacra. Atât. Dar toţi facem treabă cu pasiune. Grădina este viaţa noastră. La plante trebuie să te uiţi cu sufletul, nu-ţi sunt de folos doar cunoştinţele. Soţul meu, când vine de la serviciu, prima dată intră în solar, deşi îi spun că tocmai am fost eu acolo”.
Îmi iau inima în dinţi şi întreb ce produse foloseşte pentru optimizarea recoltei. În afară de soluţie împotriva manei şi un insecticid uşor pe care le administrează înainte de înflorire, nu foloseşte alte chimicale. Solul este curat, foloseşte numai îngrăşământ natural. Îmi arată şi platforma de gunoi de grajd ca să mă convingă:
„Sunt oameni care au solar şi folosesc tot felul de produse chimice. Ei au pentru familie un solar mai mic, pentru că-şi dau seama că ceea ce produc e nesănătos. Noi mâncăm tot de aici, n-avem nimic separat. Legumele le-am cultivat ca pentru mine”.
Ne-a spus că la sugestia preşedintei Asociaţiei Producătorilor Agricoli din Galaţi, Elena Patriche, a depus inclusiv solicitare pentru verificarea solului ecologic de către o comisie, dar deocamdată n-a venit nimeni în control.
„Munca se uită, nu mai trage la cântar”
Nu poţi să nu te entuziasmezi în faţa curpenilor plini de roşii şi ardei. Cum se ajunge la o aşa grădină de poveste, inima întregii familii?
„Începem din ianuarie când, pe un frig cu multe grade în minus, păzim cu rândul focul în solar. Apoi mutăm fiecare plăntuţă în recipientul ei. După care vine timpul să răsădim totul în solar. Copiii sunt învăţaţi să muncească şi ne ajută foarte mult. Merge treaba ca pe bandă”.
„Anul acesta, de exemplu, avem 4000 de fire de roşii, 3000 de ardei, 800 de fasole, 200 de vinete şi 250 de fire de castraveţi. Iar în primăvară, am avut ridichi, salată şi ceapă verde. În august, ne pregătim de a treia cultură, roşii, castraveţi, spanac şi varză. Când vezi ce-a ieşit după mâinile tale, munca se uită, nu mai trage la cântar”, spune Iuliana Lupoaie.
„Intermediarii vând de zece ori mai scump clienţilor”
Mă uit cu admiraţie la femeia tânără şi subţirică din faţa mea, toată numai inimă. Câtă putere de muncă şi câtă hotărâre! Pe lângă treburile gospodăriei, ea este cea care face cea mai mare parte a lucrărilor din solar şi tot ea pleacă cu noaptea-n cap la Galaţi să vândă legumele.
„Nu îmi plac intermediarii. Consider că este absolut necesară o relaţie între producător şi cumpărător. Din nefericire, există nenumărate piedici pentru producători. Foarte greu poţi închiria o tarabă, pentru că aproape toate sunt monopolizate de intermediarii care vor să cumpere de la noi pe te miri ce şi vând de zece ori mai scump clienţilor”.
„Noroc că m-am înscris în Asociaţia Producătorilor Agricoli şi am acum o tarabă a mea. Înainte mă trezeam la 3 dimineaţa, ca să prind o tarabă în piaţă. Acum plec cu două ore mai târziu, pentru că ştiu că am locul meu”.
„Dar a trebuit să mă lupt cu intermediarii, care au avut tupeul să-mi fure chiar şi pungile cu fasole de pe masă şi n-am avut ce face. Ei sunt uniţi, în timp ce noi, producătorii, nu suntem dispuşi să ne apărăm unii pe alţii”, spune cu năduf Iuliana Lupoaie
Legume şi oameni, într-o armonie perfectă
În afară de această problemă legată de comercializarea legumelor, familia Lupoaie nu se plânge. Recoltează atât cât ştie că vinde într-o zi, are clienţi, pentru că oamenii au descoperit că au legume de calitate şi-i caută la piaţă. În plus, sunt mândri că Valentin, băiatul lor, îşi doreşte să rămână agricultor, pentru că nu se vede trăind în altă parte decât la ţară.
„Îi plac animalele, avem curtea plină de porumbei pe care îi îngrijeşte singur. Îi place munca în solar şi merge cu mine să vindem la piaţă. Este destul de bun. Iniţial n-am vrut să-l iau, dar m-a convins şi acum are şi el clienţii lui”, îl laudă mama sa, cu bucuria că mica afacere, pe care a pus-o pe picioare muncind din greu, are viitorul asigurat.
Banii câştigaţi din vânzarea legumelor le-au asigurat de patru ani un trai decent, posibilitatea extinderii solarului, dar şi o muncă plăcută care le mai oferă şi avantajul de fi propriii lor stăpâni.
La plecare, Iuliana Lupoaie îşi ascunde jenată mâinile. N-a mai avut timp de mult de o manichiură. Habar nu are cât de preţuite ar trebui să fie astfel de mâini de pe urma cărora a ieşit atâta frumuseţe şi sănătate.
