Văzut şi citit prin această/ celestă lentilă... convexă,
nemernicul haos îmi pare/ normal, serios, fără teamă,
izvor de iubire, prieten,/ focar de alean şi tandreţe...
şi parcă suntem în aceeaşi/ clipită eternă de-o seamă,
şi parcă mă duce cu gândul/ că suntem aceluiaşi centru
fricoşi tributari şi ostatici,/ închişi cu (des)credere pentru
vroirea de-a fi apriorici,/ de-a fi paralei antonimici,
de-a fi paraleli cu abstractul,/ departe de smirnă şi slavă,
aproape de zei şi de îngeri/ telurici şi fizici şi chimici,
văzuţi şi citiţi prin această/ celestă lentilă... concavă!
